M-a sunat azi procuroru’ de la municipală şi a zis că pot să discut marţi dimineaţă cu unul, pe care l-a identificat dumnealui ca fiind posibil agresor al meu, în spatele clădirii guvernului, în noaptea de 8 aprilie. Cică e angajat la “Scut”.
A zis că pot să-i pun întrebări. Oare ce să-l chestionez. Să-l privesc de sus (că e cam mărunţel) şi să-i zic ca Sadoveanu: băi, cîte kile ai? Dar nici eu nu-s mai burtos şi cu greutate.
Pînă la urmă cred că o să mă limitez la satisfacţia morală că a venit şi timpul lor să se teamă pentru libertate, şi că au fost penalizaţi politic cei care i-au trimis cu capul în zid, ca pe nişte berbeci cornoraţi, dar proşti. Ar fi minunat ca noua guvernare să identifice măcar cîţiva ţapi ispăşitori dintre cei care au dat ordine idioate, ilegale, ca să fie hărţuiţi şi ei oleacă, măcar de ochii lumii prin nstanţe şi procuraturi.
Că nu încape nicio îndoială, şi această revoluţie va fi uitată şi îngropată, pentru că prea mulţi dintre foşti şi actuali au legături directe cu scrierea şi regizarea spectacolului violent şi scîrbos. Dar şi dacă ar fi curaţi, bineintenţionaţi, lăsaţi-mă să mă îndoiesc de capacitatea lor de a identifica din miile de ore înregistrate, audio, video şi informaţii clare de altfel, pe adevăraţii vinovaţi, ca să fie penalizaţi conform legii.
Rămîne-le-ar de cap!