Cam o data la jumatate de ora, la un canal de televiziune apare Puya, insotit de un dolofan si de o pitipoanca care, nu stiu de ce, au decis ca ei sunt cei mai potriviti sa ne tina lectii de morala, sa biciuasca lumea si realitatile perverse ale show-biz-ului, de pe pozitia bineinteles a unor artisti care nu accepta compromisul, cu principii de nu mai incape in ei sau, intr-un cuvant, INCORUPTIBILI. Nu stiu cine i-a angajat sa joace un spectacol atat de stupid care i-a transformat, si nu exagerez deloc, in niste clovni
(scuze, clovnilor, e doar o figura de stil; pe voi, cei adevarati, va respect chiar foarte mult), care mimeaza extrem de stangaci artistul underground, prigonit si persecutat pentru ca nu accepta compromisul, alegand sa fie autentic, sa nu se lase corupt de bani si glorie usoara, sa nu se prostitueze, ca altii, doar pentru a-si atinge scopul, fiindca asta ar fi regula in industria muzicala locala.
Deci, dupa ce identifica adevaratii vinovati de coruptia din sfera muzicii – bineinteles ca ati ghicit – gay-ii si lesbienele care au acaparat in intregime scena si nu le permite si lor, celor banali dar normali (calitati considerate drept negative intr-o lume intoarsa cu cracii in sus, nu-i asa) sa iasa in fatsa, dupa ce ne deconspira toate aceste faradelegi si inversari de valori, Puya impreuna cu dolofanul si gagica vulgara ne sugereaza subtil ca ceea ce fac ei e de fapt lupta contra SISTEMULUI (bineinteles corupt, altfel ce fel de sistem ar mai fi), si ca creatia lor nu are nimic in comun cu legile pietei, cu comercialul, ghidata fiind exclusiv doar de muza de care se lasa penetrati de dimineata pana seara. Asta e, arta adevarata necesita anumite sacrificii, compromisuri si alte chestuni neintelese de publigul larg si profan.
Totusi, gesticulatia lor automatizata, care se vrea agresiva in fatsa camerei, este foarte comerciala (ca si melodiile lor usurele si ritmate), care respecta niste canoane de care li s-a facut sila chiar si insisi rapper-ilor, iar logoreea lor moralizatoare imi aminteste mai degraba de palavrageala nesfarsita si isterica a instructoarei de pionieri, a dirigintei de clasa, a secretarei de partid sau a babutelor habotnice care preiau cuvant cu cuvant speach-urile preotilor de la slujbele duminicale. Nu mai vorbesc de sumele uriase pe care le incaseaza de la melomanii care se lasa prostiti de idolii lor revolutionari si nonconformisti, imburgheziti peste noapte si profitand la maxim de sistemul pe care pretind ca il detesta si combat.
Si inca o nedumerire as avea. Nu-mi pot explica cum se face ca sunt lasati sa apara atat de des pe post. S-au dat in gasca gay-ilor si lesbienelor, si acum au verde, sunt liberi sa cante si sa danseze pana la epuizare pe orice scena? Nu e rau totusi sa te pui bine cu mafia homosexuala, din cate se pare. Change, ce mai.
enervant.wordpress.com