Ştiu că biserica, mai ales cea ortodoxă, condamnă masturbarea. Însă la fel ştiu că, în ierarhia păcatelor bisericeşti, acuplarea homosexuală e un păcat incomensurabil mai mare, chiar strigător la nori, din câte se pare. Deci, dacă mă rezum la onanism în dauna unei relaţii homocarnale, n-ar trebui oare să fiu răsplătit pentru asta? Să fiu dat ca exemplu pozitiv altor credincioşi, să mi se promită un loc mai confortabil în rai, să mi se rezerveze o poziţie oarecum mai privilegiată în ceruri.
Sau poate că p(l)opii şi lumea normală, alias heterosexualii, se aşteaptă să renunţ şi la sex, şi la lăbăgeală? Să mă rog de dimineaţă până seara ca să mă transform în heterosexual? Cum să nu! Dimpotrivă, eu cer să fiu răsplătit, eventual canonizat, pentru lipsurile mele mai mult sau mai puţin ero(t)ice, pentru carnea chinuită, pentru jertva mea continuă şi pentru alegerea răului mai mic. Am zis!