Motto: Şi dacă ura şi trădarea vor predomni în omenire… /Alexandru Macedonschi/

Întradevăr cine este acest iu tsu? Întrebarea nu este retorică sau banală nici pentru autor.
Nu doar angajata pă post de javră la Laie, nici corectul Lup Bătrîn, dar nici eu nu pot da un răspuns simplu. Fiindcă răspunsuri simple la întrebări complicate nu există.
Nu mă voi compara cu Daibîja — suntem neconcurenţi. Şi să mă laud pe mine însumi ştiu că nu-i bine. Dar dau un singur exemplu. Ce ar însemna pentru fiecare din noi desecretizarea securităţii?
Pentru el — dezastru, pentru mine — un mic triumf; ar ieşi la iveală şi nişte mici păcate, jenante, dar de mică valoare. Eu sunt cu dosar la KGB din cel puţin 1976, adevărat pentru fapte minore. Din 1979 însă m-am declarat duşman al regimului în public, fiind în consecinţă pesrsecutat şi urmărit. Prima grevă a foamei am făcuto în 1985, atunci cînd Victor Smirnov curăţa instituţiile superioare de moldoveni. Ştiţi cine ia fost atunci coadă de topor? Unul din deputaţii buni de la 90 – Gicu Slabu, care se declara prieten cu Dabija /ulterior sau certat, chiar judecat/. Începînd de atunci am luptat de unul singur cu mafia de la Institutul Agricol.
Referitor la anul 1989. Eu am dat startul manifestaţiilor nesancţionate la 15 ianuarie. Cum am fost sancţionat — nu mă voi plînge, nu are rost.
Eu am formulat în aprilie ideea organizării adevărate a MEN — deziderat nerealizat nici azi. Dar atunci au urmat adevăratele persecuţii, fiindcă KGB-ul deja ne organizase.
Eu am fost în fruntea manifestaţiei de la 1 mai, de rînd cu Gheorghe Ghimpu şi Mihai Moroşanu. Etc, etc. În afară de aceasta am făcut mai multe greve a foamei , inclusiv cea pentru eliberarea deţinuţilor /Grigore Vîrtosu etc/. Regret că şi cei vii dintre ei sunt cu memorie scurtă. Lui Dumitru Popa dar şi căţeluşei îi aduc aminte ce zicea reprezentantul lui Dabija, Ion Caţaveică /Căţeaveică?/: Popa să-şi caute avocat…
E adevărat că sunt un ratat. Dar nu este ceva negativ aici. Cine a prosperat după 90? Şi prin ce metode? Şi Dabija este unul din hoţi, adevărat nu cel mai mare.
Ca să mergem în istorie: cine a prosperat, cine a ratat?
Omeneşte vorbind, Isus Nozoreul este ratatul prin excelenţă.
Rataţi la români au fost majoritatea personalităţilor cu adevărat naţionale: Vladimirescu, Iancu, Eminescu, Inochentie de la Balta. Au prosperat fanarioţii şi alţii.
Sunt bolnav… Aici se vede ale cui javre sunteţi. Adevărat, spre deosebire de un număr mare de compatrioţi nu sunt oligofren. Ceea ce nu înseamnă că sunt schizofren. Şi chiar dacă aşi fi? Am sau nu dreptate – e o cu totul altă problemă, diferită de cea a sănătăţii. Remarcă: Dabija îl elogiază pe Viorel Tutunaru – ucigaş şi bolnav la sigur.
Apropo, am fost o vreme în relaţii bune cu Dabija. Am publicat în L&A articole de care nu mi-i ruşine. Articolul meu din 30 septembrie 1993 Lanţul al patrulea rămîne de referinţă la temă. Am publicat şi în altă parte, tot fără ruşine o spun: Sovietskaia Moldavia etc. Ruşine să le fie celora care au prihvatizat presa, printre ei şi Laie!
Repet: păcatul mare a lui N. Dabija este simularea luptei de eliberare naţională. Şi remunerat el este, paradoxal, de ambele părţi. În plus — adoraţia căţelelor! Zău că nu-l invidiez, nici urăsc.
Şi dacă e vorba de ratare, apoi cea a cauzei importă. Şi ea este sigură. Şi la sigur Laie este unul din cei care au contribuit vîrtos.
Iurie Ţurcanu

Pis. Şi aici rămîne valabilă rubrica GLORIA VORBIRII ÎN PUSTIU. Fiindcă în pustiu suntem. Unul deosebit; nu cu lupi, cu căţele…
Piis. Am citit ultima Bula. Laie e contra lui Basescu, deci pro prostanacu, alias Geoana.