Motto: Bîcule, de unde mizeria ta şi a noastră? /parafrază de iu tsu după Mi Emi/

Laie e pă post, pă poziţii… Săracu! Şi proprietar/redactor de ziar; şi boss la FDRM; şi cel mai intelectual… Asta pe lîngă că mai e şi poet cu carnet şi premii. Era să uit: şi academician de onoare! Unele apucături /aşa, fiindcă aceste titluri le-a apucat, a pus mîna păroasă pe ele, le-a luat de la alţii mai cu merite/ la sigur le-am uitat.
Nu însă şi cea mai cea: Laie Daibîja este mai presus de toate Papa de la Bîc. Şi săptămînal ne alegem cu cîte o …bulă din partea preasfinşiei sale.
Un defect — titlul uneia dintre ele; de astă dată cel de la Bîc ridică o idee de mult abandonată de cei de la Tibru, anume cea a sfintei ignoranţe. Ca să vezi: românii din diaspora s-au conservat doar în cazul cînd nu au mers pe la şcoli. Aduce şi argumente — o mătuşă din Banatul sîrbesc, dar şi pe însăşi tăticu lui Corneliu Zelea Codreanu, care după cîte ştiu eu îşi zicea Zilinski /de aici vine, presupun, Zelea/ nu Codreanu. Săracu academician! Putea să-l citeze şi pe Alecsandri, care a publicat folclor din Basarabia la temă. Dar putea şi să ştie că Agârbiceanu şi Rebreanu, Coşbuc şi Goga au făcut şcoli ungureşti /şi nemţeşti/, la care nici nu se îndrăznea să ciripeşti altă limbă decît maghiara, germana în cel mai rău caz.
Nu ştie Laie, care iată mi-am adus aminte, mai e şi vel istoric, că moldovenii «din preajma revoluţiei» /şi nu îi am în vedere doar pe cei din Sfatul Ţării/ cu şcoli bune pe la Moscova şi Piter îşi cunoşteau şi limba maternă, unii ştiau chiar şi cum se numeşte, chiar dacă-i ziceau «limba noastră».
Mai recent Papa ne îndeamnă să ne uităm prin vecini — ce fac alţii – balticii, ukrainenii. Şi idei, dle: să condamnăm comunismul! Nu pe comunistul concret N. Ciobanu zis Dabija, ci comunismul la general. Adică ceva zoi se poate vărsa pe A. Lupan şi I. Bodiu. Dar ceilalţi /Borşevici, Marin, Lucinschi, tovarăşa sa Liudmila Scalinaia etc/ sunt de tobă, nu de roşu.
Şi nici o vorbă despre lustraţie azi cînd lucru pare posibil. Nici Teleleu, nici alţii nu abordează tema — au altele mai importante, îşi aşează domnii cît mai comod fundurile…
Asta e! Încerc să mă consolez şi chiar reuşesc, datorită cunoaşterii că starea este una provizorie. Că va urma poate ceva şi mai rău – ce ne pasă? – schimbare să fie.
Iurie Ţurcanu

Pis. Papa e infailibil şi la Bîc şi la Tibru; adică ce nu ar zice are dreptate. Cel de la Bîc mai e şi inefabil; adică în limbi omeneşti nu pot fi descrise acţiunile sale.