“Dacă aţi avea credinţă…” (Matei 17:20)
Când ucenicii lui Hristos au coborât de pe Muntele Schimbării la Faţă, s-au întâlnit cu un epileptic ce se tot arunca în foc şi în apă. Tatăl său care era ravăşit i-a spus lui Hristos: “L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece” (vs. 16). Imediat: “Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el” (Matei 17:18).
Să remarcăm: 1) Experientele de pe vârful muntelui sunt menite să ne echipeze pentru întâlnirile următoare cu vrăjmaşul. Dacă nu înţelegi lucrul acesta, nu vei fi pregătit pentru provocările ce îţi stau înainte; 2) Noi suntem chemaţi să lucrăm cu oameni care tot ajung în situaţii care îi rănesc. Şi este nevoie de altceva decât de personalitate şi de încântaţii religioase pentru a-i elibera. Ucenicii lui Hristos au fost lipsiti de putere fiindcă nu s-au rugat. Domnul Isus a spus: “acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post” (Matei 17:21). Dacă apelăm la aceleaşi vechi proceduri, vom obţine aceleaşi vechi rezultate. Rugăciunea stăruitoare înainte de orice, este preţul pe care trebuie să-l plătim pentru a umbla în puterea lui Dumnezeu; 3) Trebuie să ne ridicăm deasupra părerii mulţimilor. Domnul Isus s-a confruntat cu miezul problemei: “O, neam necredincios şi pornit la rău!” (Matei 17:17). Noi ne luptăm cu lipsa de credinţă a unei generaţii modelate de mass media seculară şi de valorile lumeşti. Dacă îngăduim lucrul acesta, vom cădea şi vom fi epuizaţi. Dar noi putem învinge. În acea zi Domnul Isus a spus: “dacă aţi avea credinţa cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo” (Matei 17:20-21). Să remarcăm doua lucruri: a) “Dacă aţi avea credinţa”. Nu toată lumea din jurul tău trebuie să aibă credinţă pentru ca tu să vezi rezultatele; b) Nu trebuie să fii un uriaş spiritual; foloseşte-ţi doar mica ta credinţă cât un bob de muştar, iar Dumnezeu va muta munţi.
