Gopnicii şi cocalarii, fraţi care nu se cunosc

 

Voi probabil sunteţi mai informaţi şi ştiţi mai bine decât mine cine sunt “gopnicii”… Spre deosebire de voi, trebuie să recunosc, habar nu am. Mai bine zis, nu aveam, pentru că deja m-am informat şi ştiu. De altfel, rupt de realităţile de la Chişinău, credeam că o fi vreo nouă modă printre tineri, vreo chestie pe care nu am pătruns-o până la capăt. Credeam că este o noţiune nou inventată. Nu, nu-i aşa.

  

Citeam nişte bloguri şi am găsit cuvântul. Nu ştiam ce înseamnă gopnici, aşa că am început să mă documentez până am realizat că îi cunosc şi i-am văzut nu o dată, nu doar în Moldova, ci şi în România. Numai că aici li se spune cocalari. Desigur, între cele două tipuri de tineri există deosebiri, însă doar de suprafaţă, în profunzime sunt fraţi gemeni. Îi vedeţi în pozele de mai sus. Nu cred că trebuie să va spun cine este gopnicul şi cine cocalarul. Dar, dacă nu ştiţi, ghiciţi după descrierile de mai jos.

 

Mai întâi să vedem cine sunt gopnicii. Gopnic este un cuvânt rusesc, care face referire la grupurile de tineri ce işi pierd zilele, mai ales nopţile, pe străzi. Fură, îi terorizează pe cei mai slabi, nivelul de educaţie în rândul gopnicilor nu sare de clasa a opta, a noua. Îi recunoşti după îmbrăcăminte. În special poartă training, sunt încălţaţi în pantofi cu botul ascuţit, deseori pantofii îi sunt prea mari. În cel mai bun caz are pantofi de sport foarte ieftini, adică chinezării abibas, pyma. Dacă este frig, va purta neapărat o geacă de piele pe care se va lăuda că a împuşcat-o de la unu’ pe stradă. În cap poartă o şapcă sau un fes. Tunsoarea este scurtă, de multe ori cu un breton ciudat de lung. Este musai să aibă un inel masiv din alamă şi o borsetă în mână. Are ceas şi telefon mobil la care nu-i place să vorbească pentru că nu are bani. Ceasul are o brăţară lucioasă, mult prea largă pentru încheietura mâinii. Îi place să stea în pirostrii chiar dacă este într-o staţie de troleibuz, iar în jur sunt scaune libere. Mereu scuipă printre dinţi - acolo unde a stat 5 minute se formează o baltă de scuipat. Ori de câte ori are bani îşi ia o bere şi o bea cu înghiţituri mici mergând pe stradă. De exemplu, la Chişinău îşi cumpără bere Chişinău, ieftină şi proastă. Mereu este gata să se ia la harţă, iar de obicei se ia, însă doar cu cei mai mici ca ani şi ca statură. Locuieşte cu părinţii, deşi are deja aproape de 30 de ani. Are o maşină marca Lada, dar ar vrea un Mercedes.

 

Cocalarul este sclipitor, la propriu. Toate hainele de pe el sunt lucioase-sclipitoare. Nu poartă şapcă pentru că i-ar deranja părul murdar şi dat cu gel. Ca şi gopnicul este descheiat la camaşă până aproape de burta proeminentă. Berea este şi ea un accesoriu important. Spre deosebire de gopnic, cocalarul are mult mai multă alamă pe el. Dacă pe deget stă nelipsitul inel, la gât atârnă crucea masivă, iar la încheietura mâinii un ceas ori o brăţară mult largă. Trăieşte pe picior mare, doar atunci când are bani, când nu are vai de steaua lui. Dacă are maşină, este neapărat o dacie 1300 sau în cel mai bun caz o Solenza. Visează să treacă la un BMW negru. Doamne fereşte să se întâmple pentru că devine astfel regele şoselelor. A se înţelege pericolul şoselelor. Nu ascultă decât manele, doar manele şi numai manele. Are casete cu Guţă, Vali Vijelie, Adi Minune şi alţi manelişti pe care le ascultă în casetofonul din Dacie. Privirea uşor tâmpită, vorbă răguşită. Abia citeşte, cât de scris, l-a învăţat nevoia de a trimite sms-uri. A ajuns până în clasa a şasea şi se miră cum a reuşit…

 

Deşi se deosebesc, în fond, cele două feluri de scursuri ale societăţii: gopnicii şi cocalarii se aseamănă mult. În primul rând un cocalar sau un gopnic nu o să-şi recunoască apartenenţa la aceste grupuri. În al doilea rând parcă sunt tot mai mulţi şi mai mulţi de la un al la altul. Şi în final, dar nu în cele din urmă, atât gopnicii cât şi cocalarii sunt proşti şi cam reduşi din punct de vedere intelectual.