Tot ce este corect.
Tot ce este așa cum trebuie.
Tot ce nu este voie.
Tot ce ar fi trebuit să fie cum trebuie.
Tot ce nu trebuie.
Toate câte sunt ‘așa cum se cade’.
Toate așa cum ‘se vor’.
Toate cum ‘se cuvin’.
Cum se cer.
Cum corespund cerințelor.
Care corespund standartelor.
Care stau în rând.
Cum TREBUIE.
Toate sunt pentru acei care nu sunt în joc.
Pentru acei de la margini.
Acei care n-au AS-ii.
Acei care n-au legături, ațe, ițe.
Acei care nu au un nume ce ‘sună’ greu.
Acei de care nu ‘le’ este frică.
Acei care sunt ‘simpli’.
Acei care nu sunt ‘aleșii’
Pentru ei,
Regulile sunt altele.
Ca să traiești în țara mea, trebuie să ai prietenii care trebuie, numele care trebuie, vecinii care trebuie, serviciul care trebuie, mașina care trebuie, telefonul care trebuie, mutra care trebuie, conștiința care trebuie… și ce mai trebuie…
Așa se distribuie ‘trebuie’, ‘corect’, ‘echitabil’ în țara mea.
Și voi îmi tot ziceți s-o iubesc.