Am finisat-o alaltăieri. De eram să fiu acasă, deschideam caieţelul meu verde, cîndva de 12 pagini şi însemnam un următor număr de ordine, în dreptul căruia ar fi stat "Cîntătoarele din Mărăcini" de Colleen McCullough, 1977. Nota: 9.
Îmi place să pun note lecturilor mele de la 1 la 10, ca la şcoală. De 10 sunt cele care m-au zbuciumat încît am umblat înlăcrimată o întreagă a două zi...sau veselă fără un motiv aparent, că doar numai eu ştiu că eroii mei s-au liniştit în fericire.
Eh, ce să vă spun nou despre carte? Cred că toţi au citit-o cu mult înaintea mea sau au privit filmul cel puţin. Da, e despre fetiţa ceea Megan care află despre menstruaţie de la un preot...de care se îndrăgosteşte mai apoi, şi el de ea. Şi e o dragoste interzisă, căci preoţii catolici nu se căsătoresc. Şi e o dragoste răbdătoare, şi vicleană..şi nu chiar desăvîrşită.
Apreciez mult cărţile şi filmele care nu exagerează, care ne prezintă personaje duale: cu trăsături uneori bune, şi alteori rele. Aşa cum suntem noi. Buni şi răi în acelaşi corp.
Cred că voi descărca filmul în curînd. Îmi place să juxtapun lectura şi cinematografia, imaginaţia mea vs. imaginaţia regizor.
Toamna e un anotimp dornic de lectură, are ambianţa perfectă cu ploi şi frig după ferestrele reci..cu lumină caldă pe filele cărţii. Ca şi iarna, desigur.
Lectură frumoasă tuturor!
