Să presupunem că eşti pe o strada în Londra şi te întreabă cineva, Uer ar iu from? Tu îl priveşti în ochi şi îi spui, From Repablic of Moldova. Şi cum cuvintele înşirate de tine nu l-au informat, ba dimpotrivă, l-au băgat în ceaţă, începi să-i povesteşti locuri, chestii, oameni pe care i-ar putea cunoaşte şi care l-ar lămuri un pic. Dar te gândeşti bine şi nu prea găseşti personalităţi, oameni cunoscuţi în toată lumea. Ce dracu să-i zici englezoiului holbat la tine. Şi atunci îi cânţi, Maia hiii, Maia huuu, Maia hoho. Acum vezi că ochii i se luminează şi că încearcă să-şi amintească. Pe urmă silabiseşte, Druagostiea Din Tuei? Yes, yes, te bucuri tu, Dragostea din Tei, Ozone, Dan Bălan, întăreşti in disperare. Numai că mai mult de atât nu ai ce să-i spui. Cu preşedintele dictator ţi-e ruşine, în plus nu prea l-au dat pe Voronin la BBC ori CNN.
Aşa că te laşi păgubaş. Îl inviţi pe englezoi să bea ceai cu tine în prima cafenea ca să îi povesteşti de unde vii şi ce ţară reprezinţi. Mai întâi îl rogi să-şi termine repede ceaiul, iar din geantă scoţi un PET de Cola, în care tu ţii nişte negru de Purcari. Il torni repede să nu vadă chelnerul că ai venit cu băutura de acasă şi îi explici că vin de ăsta bea chiar şi Ze Quiin. Licoare bună şi naturală, cu multe grade, care se găseşte în abundenţă pe la Chişinău. Există în mijlocul ţării un beci maaaare, maaaare. Acolo ai vin cât un ocean.
După ce vă chercheliţi bând pe furiş Negru de Purcari, tu scoţi o poză din buzunarul de la piept. Este prietena ta. O frumuseţe de fată blondă, cu ochi albaştri şi cu privire gingaşă. Îi explici că femeile din Moldova sunt frumoase foc şi că nu le-ai schimba pe grasele şi prost îmbrăcatele englezoaice, mai ales pentru că ultimele au şi tupeul să nu-ţi facă mâncare atunci când te întorci pe două cărări acasă. La final te desparţi prieten de britanic, spunându-i că dacă trece vreodată pe la Cucuruzeni, păi să intre şi pe la tine. Locuieşti în casa cu poartă roşie de lângă biserică. De, moldovenii şi în Londra sunt ospitalieri.
Dacă serios, lucrurile cu care ne lăudăm noi în faţa străinilor sunt: cântâm bine, avem vin bun şi femei frumoase. Cum să cauţi alte valori? Fotbal, ioc. Savanţi, de unde? Economie - doar subterană. Sincer, nu am o problemă că ne lăudăm cu vin bun şi voce frumoasă. O fi şi astea calităţi. Mi-e cam greu să aud când se spune, frumoase fete pe la Chişinău. Dacă nu avem cu ce să ne mândrim, băgăm carne proaspătă la înaintare. După asta ne mirăm, cum de Moldova, o ţărişoară cu populaţia unui oraş, a umplut lumea de fete traficate?!