Credeţi că doar opoziţia moldovenească poate „să bage” ţara în criză politică? Vă înşelaţi! Şi ruşii pot! Numai că la ei s-a primit ca în bine cunoscuta sintagmă: „Am vrut să iasă mai bine, dar s-a primit ca întotdeauna… .”

FOTO: RIA Novosti

Era să trec cu vederea un lucru extrem de important: criza politică a ruşilor! Astăzi, în timp ce citeam revista presei ruseşti simţeam cum au început să îmi joace drăcuşorii de bucurie pe un umăr, iar pe celălalt raţiunea şi-a încrucişat mânile şi mă dojenea sfidător cu privirea ei ascuţită: „Nu fi rea! Mai întâi vezi care este treaba… ce i-o fi apucat în ajun de sfârşit de an, când ar trebui să fie preocupaţi cu punerea la cale a unei noi crize energetice… .” Am zis că este bine din când în când să-i fac pe plac şi am început să caut.

Spaţiul ex-sovietic abundă de evenimente, crize şi conflicte politice. Dacă nu e criză energetică, atunci e criză politică, dacă nu este atentat terorist, atunci sunt lupte deschise în toată legea, dacă se întâlnesc liderii azerilor cu cei ai armenilor, atunci sigur ultimii se vor certa cu turcii, dacă Lukaşenko dă peste nas ruşilor cu ghiulele din lapte, atunci ruşii dau peste nas ucrainenilor cu monumente ale soldatului necunoscut, şi tot aşa… ca să nu se plictisească liderii politici, cei împuterniciţi cu o bucăţică mică din suveranitatea fiecărui cetăţean „dornic” nevoie mare de valori şi principii democratice.

Ignoranţa actului de vot se pedepseşte…

Oricât de mult nu am afirma că îi cunoaştem pe ruşi, adică că vorbim limba duşmanului, iar mulţi dintre semenii noştri chiar au întregit rândurile celor care au muncit pe brânci la ridicarea în slăvi a capitalei statului unde Lenin îşi sforăie liniştit vecia, nu îi vom înţelege niciodată pe deplin.

Rusul s-a obişnuit să i se impună anumite lucruri, rusului nu-i este pe plac democraţia, rusul nu se simte bine atunci când i se respectă drepturile, rusului îi place cineva să-l conducă, dar neapărat cu un bici sau cu o bâtă… .

Rusia, pe lângă faptul că este sado- cu popoarele vecine, mai este şi mazo- cu propria naţiune şi toate acestea din imbecilitatea-i caracteristică, din mojicia-i intrată în sânge. Cum, Domnule, să ai alegeri şi să optezi constant pentru acelaşi partid deja a câta oară? Mai ales că ai pretenţii de „Super Puper Naţiune”… . Nici America nu face aşa ceva. Şi aceia înţeleg că dacă vor să fie pupaţi în partea dorsală, trebuie să ne mai mânjească ochii, din când în când, cu schimbare de partide la guvernare, că na: aşa trebuie! Pentru binele naţiunii americane!

Măcar să mimeze democraţia, dacă tot nu ştiu ce este ea şi cu ce se mănâncă!

Alegătorii nu au vrut….iertaţi-i, domnilor politicieni…

Duminică, pe 11 octombrie 2009 în Federaţia Rusă au avut loc alegeri locale sau regionale (la ruşi local se confundă cu regiune la cât spaţiu au…). Rezultatele acestora i-au nemulţumit pe liderii fracţiunilor, care formează „opoziţia”: Vladimir Jirinovskii, Ghenadii Ziuganov şi liderul Pardidului „Rusia Corectă” (Spravedlivaya Rossia). Aceştia au acuzat partidul aflat la conducere că au fraudat alegerile. Aproape în toate localităţile unde au avut loc alegeri (este dubios sistemul de vot rusesc, încă nu am reuşit să mă lămuresc cu el, iar raţiunea refuză să coopereze) victorie au obţinut candidaţii Partidului „Edinnaya Rossia”. În semn de protest, miercuri, deputaţii din opoziţie au refuzat să mai ia parte la lucrările Dumei de Stat. Liberal-democraţii, comuniştii şi esserii (de ce s-or numi oare astfel???) au ieşit în mod demonstrativ din sala de şedinţe a Dumei.

Medvedev a sunat, Jirinosvkii a cedat…

Jirinovskii şi ceilalţi doi lideri au declarat că vor continua boicotarea şedinţelor Dumei până când nu vor vorbi cu Dmitrii Medvedev. Aceştia au cerut insistent o întrevedere cu preşedintele rus, astfel încât să supună discuţiei sutele de cereri prin care erau semnalate încălcările grave ale prevederilor legislaţiei electorale, cerând în acelaşi timp şi demisia şefului Comisiei Electorale Centrale. Experţii politici de la Moscova i-au acuzat de laşitate pentru că nu au acceptat rezultatele oficiale ale alegerilor, iar liderii partidului aflat la guvernare i-au învinuit că se joacă cu alegătorul, astfel încât să găsească o scuză pentru eşecul suferit.

În Rusia comuniştii de câţiva ani buni protestează din inerţie împotriva lui Putin şi a găştii lui, dar este pentru prima dată când astfel de acţiuni nu numai că nu pornesc de la această formaţiune politică, dar sunt susţinute, pe acelaşi ton critic în adresa autorităţilor, şi de către alţii.

Pe 15 octombrie 2009 preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitrii Medvedev, şi-a luat dinţii în mână (sau era invers) şi l-a contactat PRIN TELEFON pe Vladimir Jirinovskii. Discuţiile nu au fost făcute publice, dar, probabil, vocea mieroasă a lui Medvedev l-a convins pe liderul PLDR să revină în fotoliul de deputat şi să-şi liniştească şi prietenii din gloată.

Opinia publică de la Moscova a început să vehiculeze ideea că laşul ar fi, de fapt, preşedintele rus, Dmitrii Medvedev, care nu a avut curaj să îi înfrunte pe liderii partidelor de opoziţie.

Comuniştii nu cedează…

Dintre cele trei partide care au cerut o întrevede cu Ursul cel Mare, doar Ziuganov a rămas ferm pe poziţie şi a refuzat să revină în sala de şedinţe. El încă îl mai aşteaptă pe Medvedev… . Acest lucru ne demonstrează cât de „consecvenţi” sunt în acţiunile lor roşcăţeii din toată lumea… . Să-i explice cineva şi lui că această isterie a cam luat sfârşit, iar crizele politice nu încetează atunci când vrea muşchiul lui Ghenadii Ziuganov, dar când vrea muşchiul lui Putin… .