Despre ce este vorba. Unchiul meu lucrează la o firmă de termopane. Cu vreo doi ani în urmă la el a apelat preotul din localitate pentru o comandă de ferestre. Nu ştiu cât de bine-i stă unei clădiri de biserică ferestre din termopan, dar asta-i alta poveste. După nişte măsurări şi calcule, de comun acord au stabilit costul ferestrelor şi instalarea lor. Ieşise vreo 400 dolari. Preotul (cam tinerel, nu are mai mult de 35 ani) s-a arătat mulţumit de preţ şi i-a zis unchiului că poate să purceadă la lucru.

După ce au instalat ferestrele, preotul a refuzat să plătească, zicând că biserica n-are bani destui, că şi-aşa e sărăcie. Nici până astăzi unchiul meu n-a primit nici un ban. S-ar părea că situaţia e simplă, ar putea apela la un avocat, dacă nu se rezolvă, la judecată. Dar nu-i aşa de simplu. În primul rând n-au încheiat nici un contract în scris, nu poate unchiul meu să dovedească că nu era vorba de un act de caritate. S-ar găsi soluţii, dar intervine deja aspectul moral, vă daţi seama cât ar avea de suferit reputaţia unchiului meu, dar mai cu seamă a firmei sale. Cum aşa, ce va zice lumea, s-a găsit cineva care să se judece cu un preot care este, vai, întruchiparea credinţei, onestităţii şi corectitudinii. Iar 400 dolari nu-i deloc puţin, mai ales pentru un cetăţean al R.Moldova.

Poate nu e cazul să generalizez, dar după această întâmplare am pierdut orice simpatie (probabil nici n-o aveam, poate respect ) faţă de oamenii în haine bisericeşti. Nu pot să înţeleg preoţii care nu te lasă să ieşi din biserică până nu laşi ceva bani, până nu cumperi câteva lumânări sau nu-i laşi ceva de pomană. Mai trebuie ca biserica să ofere chitanţe pentru serviciile acordate ca să fie în totalitate o instituţie comercială. Oricum am văzut în mai multe biserici afişe unde se scrie clar cât costă fiecare serviciu, cât costă un botez, o înmormântare, o pomenire a morţilor. Am cunoscut mai multe cazuri când familia decedatului nu era în stare să achite serviciul preotului, iar acesta pur şi simplu refuza să vină la înmormântare. Dezgust şi scârbă.

din JURNALUL unui observator