La o privire de suprafata nu ne-a retinut cu nimic atentia H. Muller. Insa recitind articolele despre aceasta scriitoare, am ramas surprins.
Astfe, in acelasi ‘Dziennik’, in suplimentul Magazyn, la p. 12, un articol semnat de P. Kofta si Patrycja Pustkowiak in colaborarea cu Karolina Wigma. Citind-o intr-un fel pe H. Muller, si-au intitulat materialul – Romania ca malformatie (sau cancer – n.n.). Raspunzind la o intrebare adresata de cei de la ‘Dziennik’, scriitoarea germana a spus – ‘M-am saturat de tara, de regim, dar si de toti acei oameni, care s e intorceau de la cineva, care nimerea in conflict cu puterea. In Romania nu a fost ca in Polonia. Nu a existat ‘Solidaritatea’, nu a fost Biserica, care ar fi sustinut opozitia politica, nu a existat samizdat. A fost doar un oportunism lipsit de demnitate, tinerea limbii dupa dinti, dar de asemenea si lingusitorii. M-am saturat de acestea din tot sufletul si cind am ajuns in Germania, am inchis acest capitol pentru mine’.
Pentru inceput o singura observatie. Oricine altcineva de asemenea putea scrie rindurile de mai sus si pretinde ca ceilalti si-au tinut limba dupa dinti. A facut ceva pentru societate H. Muller, a fost disident, nu si-a tinut si dinsa limba dupa dinti?
Dupa raboi, multi eroi. Lucru valabil din pacate pe toate meridianele.
Clar ca H. Muller nu a auzit de inchisorile romanesti sovietice, despre miile de tineri si preoti arestati si aruncati in lagare. Dupa cum scriam in postarea anterioara, avem de a face cu o tipica postare egocentrica si rescriere a realitatii prin prisma acesteea.
Dupa autorii materialului, ‘metoda ei artistica consta in cautarea modalitatilor de manifestra e a fricii, realitatii terorii…’
Dupa Kazimierza Szczuka (critic literar) – ‘H. Muller e scriitoarea minoritatii – ca femeie si ca emigrant. De asemenea punctul ei de vedere si modalitatea de a scrie e foarte minoritara’.