Am citit un comentariu oferit de fostul premier Ion Sturza pentru Europa Libera. In acest comentariu, domnia sa spune ca «Mai degraba nu avem nevoie de functia de presedinte.» Am spus repetat si eu acest lucru. Reproduc, mai jos, comentariul lui Ion Sturza, dupa o postare a mea la acest subiect.
Aici e si problema. Functia de Presedinte al unui stat european, cu functie reprezentativa simbolica, in spatiul in care parlamentarismul nu are mari traditii, a fost aruncata ca intr-un teren nepregatit, pentru ca oamenii nu stiu ce inseamna cooperare, compromis, consens, pluripartidism, parlamentarism etc. Ei stiu doar de TATUC, puternic, asemenea unui pumn, ca o mina de fier ce poate decide totul, ce poate taia si spinzura. Ei, sarmanii, prin nepregatirea si neinformarea lor premeditata, prin lipsa unui model de democratie parlamentara vizibil, vor, totusi, un TATUC, iar structurile rusesti oculte au sesizat bine asta la momentul potrivit, au fortat si impus instituirea, in toate statele ex-sovietice, a acestei functii, care a generat capi de mafie, de clan, de grupari mafiote si corporative, in jurul caruia se invirt banii, deciziile, iar el, seful de stat, vrea, mereu, tot mai multe prerogative.
Putem urmari cum a fost in perioada Snegur. Stim ce a facut si Lucinschi. Mereu aveau ce aveau cu Parlamentul, pentru 
ca ei nu se multumeau cu o functie avind atributii limitate. Ca doar Lucinschi e vinovat si pentru ca a tot cobiltiit Parlamentul 1998-2001, a fortat introducerea votarii sefului de stat prin Parlament, a colaborat cu Rosca si a darimat ADR, a influentat decizia Curtii Constitutionale sa proclame o majoritatea politica matematica de 52 din 101, cind in Letonia, la aceiasi 101 parlamentari, majoritatea e de 51. Conceptul reformei constitutionale atunci, nefinalizate, urmarea ca R.Moldova sa aibe un prim-ministru puternic, avind in spate o majoritate parlamentara. Iata acum, poate, e pentru prima oara cind incepem sa ne apropiem de acest concept printr-un premier din partea partidului cu cei mai multi deputati (nu iau in calcul PCRM). Si, prin vointa politica si solidaritate, competenta, l-am putea dezvolta.
Acum Petru Lucinschi, dupa ce a luptat sa restabileasca Partidul Comunist, se poarta de parca usturoi nu a mincat si nici gura nu-i miroase.
Eu nu am votat in lectura a doua modificarea Constitutiei la capitolul transformarii RM in republica parlamentara, pentru ca nu am fost de acord cu sporirea atributiilor sefului de stat, in special in privinta politicii externe. Dar aici e si buba – Presedintia, controlata mereu in RM de Kremlin (cum, ma tem, va fi si de acum inainte, coalitia avind fatada “proeuropeana”) – a vrut sa decida orientarea politica si strategica a RM si – iata unde am ajuns – “neutri” cu trupe rusesti, cu oameni muncitori imprastiati in toata lumea, plecati din cea mai saraca tara din Europa, certati cu toti vecinii, datorii pina peste cap, cu separatism alimentat de partenerul strategic si, in continuare, indepartati de Romania.
Ar fi multe de spus, dar in privinta sefului de stat si a inutilitatii sale in formele existente sa aruncam si o privire in Romania. Basescu a tot vorbit, a tot spus, a tot tras sfori – intrebarea e – ce e azi in Romania, cum Basescu vrea sa cistige atacind continuu, si el, Parlamentul, creind situatii de destramare a coalitiilor si de cadere de Guverne? De ce – insa si totusi – poporul il voteaza si care e folosul din toata aceasta tevatura, pina la urma?
Presedintiile distrug parlamentarismul, pentru ca au interese oneroase, meschine, iar Legislativele, ca sa vezi, “le incurca”. le incurca in rele, nu in bune, pentru ca, daca e veca rau, exista dialogul si transparenta, ca leac al tuturor maladiilor politice…
Presedintiile, in loc sa fie o institutie de intermediariat, este una destabilizatoare. Presedintiile pun cruce pe democratie si pe stabilitatea politica.
Despre trista perioada de zece ani de guvernare comunista nici nu mai vreau sa spun. Voronin a avut totala putere in Moldova si ne-a distrus. Intr-adevar, e nevoie de mult patriotism, interes national, integritate morala si vointa politica sa se opereze o reforma radicala a sistemului politic in R.Moldova. Vitalia Pavlicenco
Interviul acordat de Ion Sturza Europei Libere.
„Este cert ca alegerile Presedintelui Republicii Moldova vor avea loc in termenele stabilite de Parlamentul Republicii Moldova. Acest lucru putem sa-l constatam si prin activizarea factorului intern si extern al diferitilor sponsori ai procesului, care este evident ca isi doresc toti ca Presedintele sa fie ales.
Alta este intrebarea in ce conditii. Pare-se cineva din exterior si-ar dori sa impuna redimensionarea coalitiei de guvernare, din centru-dreapta in centru-stanga, un lucru greu de conceput, cel putin in acest moment, dar orice este posibil in politica moldoveneasca. In ultimul timp, s-au activizat si sponsorii directi ai anumitor formatiuni politice, care ar fi vrut sa pastreze acelasi sistem economic sau aceeasi formula de implicare in factorul administrativ, inclusiv prin impunerea unor cadre, lucru care a devenit pentru publicul larg un fapt implinit in ultimul timp.
Aceste doua impedimente: implicarea sponsorilor externi in reconfigurarea coalitiei si in procesul de selectie al cadrelor si in pastrarea anumitor traditii mai putin plauzibile pentru tara noastra, care au fost numite in ultimul timp ca monopol, pot sa tensioneze un pic situatia in jurul alegerii Presedintelui. Dar eu sper ca cei care doresc sa-si atinga scopul prin accesiune la anumite posturi publice, vor avea destula responsabilitatea fata de alegatori, fata de tara si vor ajunge in aceste posturi mai devreme sau mai tarziu cu mai putine concesiuni de ordin moral, etic sau de alt gen.
Al doilea aspect: eu sunt convins ca o tara mica si saraca asa ca Moldova nu are nevoie de o constructie bicefala a executivului, in care noi avem un Presedinte semiexecutiv si un guvern executiv. Practica tarii noastre si a altor tari arata ca, de obicei, asta se transforma in dictatura unei persoane care, in anumite conditii de lipsa de contrabalansare, face ceea ce doreste, sau in conflicte interminabile intre aceste doua ramuri ale executivului.
S-ar putea sa acceptam o formula de un Presedinte reprezentativ care are doar niste functii clar stipulate, limitate de a reprezenta in anumite conditii Republica Moldova, cu transferul integral al functiilor executive catre executiv. Un Presedinte care ar fi putut sa fie ales in Parlament, si nu prin sufragiu direct. Ca nu avem nevoie ca sa cheltuim bani si timp si sa intram iarasi in ani de alegeri, cand trebuie, de fapt, sa solutionam problemele stringente ale tarii noastre.
Mai degraba nu avem nevoie de functia de presedinte. Dar daca „da”, atunci in anumite conditii, care nu ar afecta procesul politic si procesele de relansare economica in Republica Moldova. Daca in Moldova clasa politica ar fi mai consolidata, mai constienta, ea ar veni cu un proiect de reforma politica profunda, care, in mod cert, s-ar referi si la constitutia Republicii Moldova, la sistemul politic, la sistemul societatii civile. Dar, cred ca astazi, cei care real ar putea declansa aceste discutii si dezbateri publice mai degraba sunt preocupati de problemele zilnice, de terminarea acestui proces de formare a organelor de control in Republica Moldova, decat de acest proiect politic. Dar, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, cred eu, clasa politica va reveni la ideea unei reforme politice profunde in Republica Moldova.”