Pe 17 ianuarie 2010 Ucraina va alege preşedintele ţării. Cetăţeanul ucrainean va avea de luat o decizie grea! De ce spun că va fi grea? Pentru că în Ucraina lupta nu se va da doar între Vest şi Est, dar şi între trecut şi viitor.
FOTO: ITAR-TASS
Încă în luna aprilie, când la Chişinău aveau loc acele tragice evenimente în care tinerii erau loviţi fără cruţare, iar autorităţile priveau prin geamurile din clădirea guvernului cum se sting vieţi, comuniştii din Ucraina îşi adunau forţele, astfel încât să iasă cât mai în faţă la alegerile care urmează să aibă loc într-un viitor nu prea îndepărtat. Apărea următoarea întrebare: oare ucraineanul va trage cu ochiul la ceea ce se întâmplă în statul vecin? Va lăsa fudulia ca să accepte experienţa tragică a moldoveanului? Va taxa comunismul şi formele de manifestare ale acestuia? Ale cui braţe le va alege pentru a fi legănat: ale Rusiei sau ale Occidentului?
Răspunsul este unul dezolant: Ucraina nu învaţă din greşeli!
La începutul lunii octombrie Partidul Comunist din Ucraina vine în faţa colegilor, care formează stânga ucraineană, cu propunerea de a se reuni într-un singur bloc. Se pare că nu a fost necesar să se depună prea multe eforturi pentru a-i convinge. Dorinţa de a ajunge la guvernare trece peste principii şi valori democratice, iar culoarea roşie tot mai persistentă pe portalurile ucrainene este cea mai bună dovadă în acest sens.
FOTO: UKRINFORM
Pe data de 03 octombrie 2009 la Kiev a avut loc cel de-al 43-lea Congres al Partidului Comunist din Ucraina (PCU). Cel mai important punct al ordinei de zi a fost înaintarea liderului PCU, Piotr Simonenko, în calitate de candidat unic al tuturor forţelor de stânga, reunite într-un bloc electoral. Iniţianiva a venit, însa, din partea liderului Partidului Progresist Socialist din Ucraina încă pe data de 13 septembrie 2009, Natalia Vitrenko. Acestuia i s-au alăturat şi următoarele formaţiuni politice: Partidul „Dreptate”, Uniunea Forţelor de Stânga şi Partidul Social-Democratic din Ucraina.
Alegerile în Rada ucraineană au fost fixate pentru data de 07 decembrie 2009, iar cele prezidenţiale pe 17 ianuarie 2010.
Din programul electoral al blocului de stânga găsim tendinţe clare de revenire la un comunism de tip primitiv: naţionalizarea unor întreprinderi de bază, introducerea economiei planificate, readucerea în „proprietatea poporului” a terenurilor, dar şi protejarea pieţei interne.
„Vom face tot ce ne stă în puteri ca reprezentantul PCU să fie ultimul preşedinte al Ucrainei,” declara Piort Simonenko în cadrul ultimului congres al partidului al cărui lider este. Comuniştii ucraineni doresc eliminarea instituţiei de preşedinte al statului din viaţa politică.
FOTO: KOMMERSANT.UA
Campania electorală a comuniştilor ucraineni are loc sub lozinca: „Salvarea muncitorilor ucraineni este în victoria blocului de stânga!”
Nu credeam că după cele întâmplate la Chişinău şi condamnarea comunismului în întreaga lume voi mai auzi adresări de genul: „Tovarăşi!” Anume aşa îşi începe discursul liderul acestei parodii de stânga în capitala ucraineană.
Până la data de 10 aprilie 2009 populaţia Ucrainei nu ştia ce se întâmplă în capitala Moldovei. Nu apăruse nicio ştire pe posturile naţionale. Ucrainenii erau prea ocupaţi să-şi lingă rănile cauzate de criza economică globală. Într-adevăr, scoaterea valutei naţionale tot mai devalorizate din bancomate era o ocupaţie mult mai importantă şi interesantă pentru cetăţeanul de rând decât răfuiala politică de pe străzile Chişinăului… . Noi, însă, în anul 2004 vă urmăream atenţi… .
În aceste zile, când moldovenii îşi jelesc copiii decedaţi din cauza perpetuării unui regim comunist, a unui regim de culoare roşie, Ucraina se arată prea nostalgică faţă de seceră şi ciocan.
Nu-i dorim vecinului nostru de la est să ajungă în situaţia noastră, să îşi plângă VIITORUL MORT pe Maidan, precum am făcut-o noi ieri în Piaţa Marii Adunări Naţionale la Chişinău şi în multe alte oraşe din România.
Priveşte, ucrainene, învaţă din greşeşile altora şi nu le repeta… .
VIDEO: ROMANISM.NET