Deşi la putere au venit forţe democratice, practicile poliţiei moldave rămân aceleaşi. Un poliţist autohton este tentat să creadă că orice om care îi iese în cale este un potenţial criminal. De prezumţia nevinovăţiei nu au auzit niciodată, aşa cum le şade bine unor angajaţi ai forţelor de ordine moldave.
Să admitem că am decis să ies în stradă, într-un parc ori altă locaţie pentru a organiza o acţiune de protest, culturală ori de alt ordin. Imediat, în faţă îmi va apărea un poliţist, o patrulă sau o triulă de poliţişti care îmi vor cere pe un ton sever şi ameninţător să prezint autorizaţia ce îmi permite sa organizez acţiunea. Să nu fi aflat ei de noua lege, învechită între timp, ce stipulează că cetăţenii au dreptul să protesteze fără a informa administraţia publică locală dacă la manifestaţie participă mai puţin de 50 de persoane, şi doar în baza declaraţiei prealbile adresate aceleiaşi instanţe, în cazul în care numărul manifestanţilor depăşeşte cifra invocată mai sus? De ce se simt obligaţi să-i agreseze pe participanţii la o acţiune paşnică şi legală cu prezenţa lor indiscreta şi cerinţele lor nejustificate, atâta timp cât aceştia nu au comis nimic ilegal, n-au încălcat ordinea publică, nu au agresat pe nimeni? Numai aşa se pot ei simţi necesari şi utili?
S-ar putea să curgă încă multă apă pe Nistru şi Prut până când poliţiştii moldoveni vor înţelege prevederile legislaţiei, noţiuni ca prezumţia de nevinovăţie, rolul şi funcţia lor în societate, că ei sunt în serviciul cetăţeanului şi nu invers, chiar dacă au pe umeri epoleţi de toată frumuseţea ori sunt echipaţi cu bastoane sau automate Kalaşnikov.
enervant.wordpress.com