A fost odată un politician. Avea barbă şi ochi şireţi. Dar omul acesta a dispărut subit, iar noi, moldovenii, nu plângem, doar ne-a trădat pe toţi, inclusiv pe mine. Cum hoţul când nu are ce să fure îşi pune pălăria în par şi până nu o şutează nu se lasă, aşa şi acest personaj malefico-tragic: când nu are ce să trădeze îşi vinde proprii prieteni, angajaţi. Ultima trădare a fost cea a jurnaliştilor de la EU TV. Oamenii de acolo au fost daţi afară şi au rămas pe drumuri fără salariu, fără un job. Unde să se angajeze sărmanii pe această criză nenorocită? Poate să ia drumul Italiei…

 

Una peste alta nu le plâng de milă. Şi ştiţi de ce? Trebuiau să-şi asume riscurile. Nu i-a ţinut nimeni cu forţa. Puteau să plece mai demult, să nu mai joace cum le cânta trădătorul cu barbă insultând astfel morala şi toată societatea, prezentând minciuni pe post. Între timp, sunt sigur, îşi găseau de muncă. Dar aşa, trădaţi de şef, ostracizaţi de societate - au parte de zile negre-negre. Aţi auzit reacţiile organizaţiilor media, asociaţiilor de jurnalişti vizavi de concedierea în masă a celor de la EU TV? Daca da, daţi-mi şi mie de veste pentru că eu nu am zărit niciuna. În antiteză cu ei, atunci când comuniştii şi oamenii bărbosului trădător făceau presiuni asupra PRO TV, zeci de astfel de asociaţii au sărit să le ia apărarea. Oare de ce? 

 

De altfel, această situaţie trebuie să le dea de gândit jurnaliştilor de la NIT. După EUTV-işti, urmează anume ei. Cât cred că îşi mai permit comuniştii să-i plătească? Sacul cu bani nu este fără fund şi credeţi-mă, în curând se va lega la gură. Ce se va întâmpla în acel moment? Comuniştii vor uita toate reportajele de manipulare, oribilităţile spuse pe post şi le vor da una în fund. În acest caz, şutul nu va reprezenta un pas înainte, ci îi va proiecta în faţa tuturor celor pe care i-au împroşcat cu mizerie. Ce va mai conta salariul băbănos pe care l-au ridicat aproape un an? Banii au fost, s-au dus, voi rămâneţi să trăiţi printre oameni.

 

Până atunci, însă, NIT continuă războiul. Vedeţi mai jos o luptă editorială între Timpul şi NIT. Între râs şi plâns…