Vai, fete ale ţărişoarei noastre, cum vă hliziţi voi faţă-n faţă cu limba mea scoasă cu de-a sila de pe proprietatea ei privată, cum râdeţi voi din absolut orice, în soarele patriei, acum când au mai rămas doar zece grade din cele zece admise pentru băuturile spirtoase, extraordinar, maxima de mâine va fi de râsul rectului, 0 grade C, îţi îngheaţă banii în conturile bancare elveţiene, ţi se paralizează însăşi neputinţa, îţi pleacă pisicile de pe lângă casă,

dar, la o palmă zdravănă primită cadou de la dl. gardian, îţi aminteşti să mă saluţi aşa cum s-ar fi cuvenit, fără mâini strecurate pe sub cămaşă, looking for my sânii nevesti-mii, cât timp lipsesc eu de acasă cu anii şi cu lunile, ar trebui să mai ţii şi matale seama de lucruri elementare cum ar fi interdicţia survolului la joasă altitudine, acum, în condiţiile în care frigul e pe cale de dispariţie de pe meleagurile noastre, devenind o specie rară şi ocrotită, prin urmare, de lege, aţi dedus, presupun, şi singuri că traficul cu frig viu e în floare, în dosul tejghelelor, în magazii pline de lăzi cu frig de contrabandă, dificil, dacă nu imposibil de găsit în comerţ; soare, în schimb, avem cu dinţi, ştirb sau complet fără dinţi, e acolo, generos, nu ne putem plânge.