“Şi credinţa este o încredere neclintit în lucrurile nădăjduite” (Evrei 11:1)
Observă cuvintele: “Şi credinţa”. Mulţumim lui Dumnezeu pentru credinţa părinţilor noştri şi pentru experienţele de credinţă din trecutul nostru. Dar pentru a face ceea ce te cheamă Dumnezeu să faci pentru El astăzi, ai nevoie de credinţă acum. Domnul Isus a spus: “dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo” şi s-ar muta” (Matei 17:20). Poate credinţa bunicii tale a mutat munţii ei, dar este nevoie de credinţa ta pentru a muta “acest munte”. Cu toţii avem un munte în vieţile noastre şi Dumnezeu este dispus să-l mute. Atunci care este problema? Necredinţa. Chiar dacă Hristos le-a dat ucenicilor autoritatea de a-i vindeca pe bolnavi, ei s-au dovedit fără putere în faţa unui băiat care avea drac. Şi l-au întrebat pe Isus: “De ce nu am putut scoate duhul din el?” (Matei 17:19 parafrazare). Să remarcăm ce i-a învăţat El în ziua aceea:
1) Începe de la lucrurile mici, căci altfel nu vei începe deloc. Credinţa de mărimea seminţelor de muştar, că toate seminţele de altfel, va creşte în ceva mare. Începe de unde eşti; crede în Dumnezeu în lucrurile obişnuite, de fiecare zi, iar când îţi va onora credinţa, recunoaşte-o, mulţumeşte-I şi zideşte pe ea.
2) Păzeşte-ţi limba, “dac aţi avea credinţa cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo” şi s-ar muta”. Cuvintele tale eliberează forţa dătătoare de viaţă, deci corectează şi controlează ceea ce-ţi iese din gură. Asigură-te că se aliniază la Scriptură.
3) Uneori ai nevoie de ceva în plus. Unii munţi au nevoie de rugăciune mai multă sau în cazul acelui băiat, de puterea care vine prin post. Dar dacĂ eşti dispus să împlineşti condiţiile lui Dumnezeu, munţii din viaţa ta vor fi mutaţi.
