Moldovenii sunt ipocriţi şi judecă lucrurile din perspective egoiste, mai mereu prin prisma interesului. Este urâtă această caracteristică şi nu ne face faţă deloc. Probabil avem o părere bună despre noi: ospitalieri, muncitori, răbdători, iubim dreptatea. Dar să vedem, atunci când suntem ospitalieri, ne bârfim oaspeţii; când muncim o facem aşa cum ne pricem, după ureche; răbdăm atât de mult încât uităm că avem demnitate; iar de iubit, iubim numai dreptatea noastră, nu şi dreptatea altora. Urât, nu?
În povestea “Ghimpul şi Nepotul” avem de a face cu ultima stare de a fi a moldovenilor. Stăm pe margine, privim Puterea şi ne nemulţumeşte pe bună dreptate. Este inadmisibil ca comuniştii să-şi numească în funcţii rudele. I-nad-mi-si-bil!!! De acord. Totuşi, atunci când noi ajungem să fim Puterea avem altă dreptate, alte reguli. De data aceasta este corect să punem în funcţie importantă şi bănoasă nepotul. Doar este un tip deştept, ştie economie, un bun specialist, fiul unui om mare. Mai jos veţi vedea că nici un argument din acestea nu ţine în faţa bunului simţ şi al corectitudinii.
Am militat, am scris un articol aproape manifest împotriva unui scuipat în noi, iar vorbele mi-au fost auzite. Poate am fost doar o picătură într-un ocean de nemulţumiţi, dar am fost. Ghimpu şi coaliţia democrat liberală are astăzi un plus de la mine. Însă un plus amar, pentru că Ghimpu ne-a vândut aceleaşi gogoşi: nu am avut nimic de a face cu numirea nepotului meu în funcţie. Altcineva a fost cu iniţiativă. Ceva nu se leagă, Ghimpul nu l-a numit, dar Ghimpul i-a retras candidatura… Nu cred unor asemenea enormităţi. În plus, nu am auzit să-i pară rău. Ne-a făcut o favoare şi ne-a închis gura. De parcă noi am fost vinovaţi că ei, politicienii, sunt nesimţiţi şi ne cred proşti. Ei bine, am demonstrat că avem şi un pic de atitudine. De altfel, Ghimpu recunoaşte că i-a retras candidatura nepotului numai pentru că a fost strâns cu uşa. Deci, dacă oamenii nu făceau gât…
Am fost extrem de criticat pentru luarea mea de poziţie. Văd că mulţi liberali îmi citesc blogul. E bine. Să răspund unor argumente invocate de criticii mei, e drept, unii neliberali:
Adoreus: Cum rămâne cu discriminarea pe baza de rudenie sau mai stiu eu ce? …nepotismul ca atare este o problema doar atunci cand sunt promovate persoane fara pregatirea necesara si doar pe baza de rudenie. Si nu cred ca e cazul aici. - Adoreus are o logică de neînţeles pentru mine. Adică, nepotul bine pregătit şi deştept numit în funcţie de unchi este discriminat dacă nu pune fundul în fotoliul calduţ. Dar poate şi nepotul prost trebuie să ajungă în funcţie. Dacă nu trebuie să îi discriminăm în funcţie de rudenie, nu e bine să-i discriminăm nici după inteligenţă? Nu-i aşa că am ajus la o absurditate? În plus, treaba asta cu un om deştept, bine pregătit este relativă. Să-mi răspundă cineva la întrebarea: este Corneluş Ghimpu cel mai bine pregătit om din Republica Moldova pentru a ocupa funcţia de guvernator? Da sau nu? Dacă îmi veţi spune da, vă faceţi de râs, dacă îmi răspundeţi nu, atunci vin cu altă întrebare: de ce nepotul şi nu altul?
Tudor Cojocaru: Oare rubedenia cu presedintele sa fie o piedica pentru dezvoltarea profesionala? Dar daca era nepotul lui Tarlev era ok? - Nu era ok nici în cazul şi mai ales în cazul lui Tarlev, dar nici al lui Voronin, Lupu, Urechean, Diacov, continuaţi voi lista. Şi da, trebuie să existe o piedică în calea dezvoltării profesionale a nepoţilor. O piedică legală, o piedică pusă de moralitate la urma, urmei. Piedica este bună, dar ea trebuie reglementată printr-o anumită cutumă, nu să strigăm noi ca nebunii. Pentru Dumnezeu - chiar nu aţi auzit de conflict de interese?
Radu: Vitalie sunteti romani numai si pt modalitatea de a va spala rufele in public! pt a omori capra vecinului etc :)) - ceea ce numeşti tu spălatul rufelor în public, eu îi spun dezbatere, luare de poziţie, intrare în normalitate după o lungă perioadă când nici nu ştiam că nepoţii au devenit peste noapte mari directori.
Ziceam în postul de mai jos că urmează să vă spun ce m-a nemulţumit în toată această tevatură. Cel mai mult faptul că liberalii, susţinătorii liberalilor, în loc să ia apă în gură contrariaţi de mişcările şefilor, au sărit să pună pieptul şi obrazul la bătaie. Prieteni, nu sunteţi oi, nu vă aruncaţi în prăpastie după berbec. Ochii plecaţi şi linişte, poate trece lumea uşor peste această mega greşeală de imagine. A doua nemulţumire este faptul că Ghimpu se crede în continuare curat ca un mieluşel. Păcat că nu şi-a învăţat lecţia… Dacă se crede corect probabil că va căuta o cale să-şi pună nepotul în altă funcţie. Singura întrebare ce ne chinuie: care nepot?