În biata ţărişoară,
Se tot plâng străinii:
Ah, vezi?… la guvernare
Au venit “românii”!!!
Deprinsu-v-aţi prea tare
Să fiţi mult toleraţi,
Răbdarea margini n-are!
De-ajuns să spintecaţi
Al limbii noastre suflet
Pământului ’ngânare,
Cu “ştiinţe” mari, cornute,
Şi batjocoritoare.
Mă rog…voi ştiţi mai bine,
Ca noi cine suntem,
„maldavane ne rumine!“
Merci pentru blestem!
Şi după asta cereţi,
Noi să vă respectăm?
Însă pe noi ne faceţi,
Popor “mixt”, un “tandem“.
Susţineţi cum că ura
Ce o avem în suflet
Vă face tot mai dură
Viaţa ce o duceţi?
Aici! La noi acasă…
Cândva ne furăţi oaspeţi,
Azi – ne sunteţi fraţi.
Vă rog: joc nu vă bateţi,
De noi – cei enervaţi
Şi săturaţi de jugul
Balaurului estic.
Cui place balamucul,
În al ţării drum amestec.
Luaţi deci voi aminte
Şi bine să reţineţi,
Să ne stimaţi “românii”
Să nu vă mai tot plângeţi.
Poate ca nici „românii“
Nu-s îngăduitori,
Însă nu-s nici ca câinii
De neam sau clan de ciori.