Initial ma gandeam ca “Cetateni romani fara romanism in sange si romani fara cetatenie” ar fi un tiltlu mai potrivit pe care l-as da unor zeci de ganduri care nu ma lasa sa dorm de 16 zile, dar m-am oprit la acesta continuand sa meditez profund asupra unei chestiuni la moara careia a curs multa apa, dar in venele mele de inteligenta adolescentina s-a mai gasit inca un strop infantil care vine sa cada pe un taram minat. Dureros in acelasi timp, pt ca desi ne e rusine sa recunoastem, faza ca suntem romani si ca acest drept ne-a fost furat in 40′ si ca acest drept ni se refuza a ni se intoarce ne preocupa tot timpul. La piata din Balti unde zambim frumos babelor care ne alina frumusetea de “don-juani” in niste metafore rusesti, in capitala scumpa unde in troleu rugam controlorul in rusa sa ne vanda un bilet la 2 lei, in timp ce castile explodeaza de o muzica ruseasca ce te zgaraie pana si in intestine sau la constructii la Moscova unde printre stropi de mortar si bani munciti in sudoarea fruntii ne gandim la eterna noastra problema.
Cu toate ca presa inca inunda de adevaruri care vin sa ne contrazica pe noi si gandurile noastre sau ca manualele de istorie ne inventeaza tot felul de origini, numai romanesti nu, cozile de la consulatul si ambasada Romaniei din capitala nu contenesc. Oamenii lasa copiii sa planga in leagan, lasa mancarea sa arda la foc si iarba sa impanzeasca campurile Patriei si se iau de mana sa mearga la capitala pentru obtinerea dreptului istoric de a fi cetatean roman. Un gest frumos, dar de un gust care imi provoaca amaraciune pe varful limbii, atunci cand vorbim de oameni care habar nu au de Avram Iancu sau versul trei din imnul lui Muresan, dar care merg sa-si revendice un adevar vechi de la Traian incoace (poate ca gresesc… nu in versurile lui Muresan se masoara romanismul, nu?)
Anii care au curs dupa 90′ au insemnat niste ani cu molecule de oxigen libertin, ne simteam si noi democrati, liberi si cu importanta. Pui golasi cazuti din cuibul mamei-patrie. Vanturile iernii ne-au uscat rau de tot, prostia concentrata pe cei 35.000 km de suprafata pe care ii ocupam ne-a imbracat intr-o saracie de mai mare dragul si am inceput sa ne sufocam. Sa facem sapaturi ca niste cartite printre munti, peste rauri si prin paduri numai sa ajungem la plaiurile unse cu miere ale Europei, de unde doar cativa ani mai tarziu vor incepe sa curga acasa milioane de euro. Ascensiunea economica a Romaniei, metodele haiducesti de penetrare a unor granite dure ce ne duc in Europa care ni se urcasera deja in gat au facut sa ne amintim in scurt timp de fratii de peste Prut si de originile noastre. Deja prin 98′, desi rusinos, cetatenia se vindea ca painea calda cu bani ieftini si usori. Painea s-a racit in 2000 si izvorul epopeii cozilor la ambasada incepea.
2006 este anul de varf. Moldova imblanzita de bunicu’ voronin era pe burta unui pamant pustiu si insetat, alaturi fratii cresteau intr-o zi cat altii intr-un an, iar la 1 january urmau sa faca un mariaj care continua pana in prezent. Oamenii se calca in picioare, se injura in rusa, rabda frig si foame, dar rezista sub geamurile ambasadei pentru o hartie care le reda dreptul furat in 40′…
La ultima calatorie cu trenul am inteles ca a fi roman este la moda. Pentru ca asa este trendi, pentru ca asa poarta inca vreo 22 de milioane ca tine si pentru ca asa se spanzura inca un milion sa mai poarte. Ti-ai luat rucsacul din cui, arunci un mar si un morcov in el, mai pui o pasta de dinti si un tricou si cu cativa parai si “red passport” te pornesti in lumea larga. Pentru ca esti roman si te doare-n basca de rusa stalcita in care visezi, de mentalitatea de comunist din buzunar si de votul pus prin aprilie sau iulie in dreptul renegatilor.
Universitatile din Romania, sate intregi de peste Prut, piete de prin toata tara in care limba rusa este la putere si zeci de bloguri patriotice sunt pline de asemenea romani, de oameni care vorba cronicarului, in Romania is romani, in Rusia is rusi, iar acasa dupa cerere si necesitate. Asta e! Pana la urma, curvele rezista in orice sistem (chestia e demonstrata inca de cand oamenii mancau carne cruda in pesteri).
