Am fost sunat în această dimineaţă de către un domn care s-a prezentat ca fiind Eduard Corotaş, anchetator în cadrul comisariatului de poliţie centru şi a m-a invitat “la o discuţie”. A spus că este vorba despre cazul semnalat de noi sâmătă, 26 septembrie 2009 şi că ar dori să-mi adreseze câteva întrebări “de clarificare”. A mai zis ceva despre imaginile video, ceva nu-i este clar. Am spus că în afară de cele peste patru minute de înregistrări video postate pe curaj, altele nu mai sunt. În plus, eu am venit la final şi am schimbat doar două vorbe cu agresorii, apoi am chemat poliţia. El insistă ca trebuie săvin la comisariatul de poliţie. Îi amintesc că am depus o explicaţie/plângere în ziua când am semnalat abuzul, el zice că ştie dar trebuie sămai depun unul. Clar. Dacă o să pot ieşi din spital, îl anunţ şi vin. Peste câteva ore a insistat să mai vorbească o dată, cerându-mi să vin la poliţie. Nu vroia să audă că nu eu sunt victima şi că textulmeu l-au primitdeja. “Vino să vorbim, vrea şi comisarul să vorbească cu tine”. Gluma se îngroaşă. Îi sun pe băieţii agresaţi. Ei spun că au fos citaţi în mod repetat “la discuţii” de acelaşi poliţist. El insista chiar să vină ieri, luni dimineaţă, la ora 8.00. Ambii copii au spus că vor fi la ore, poliţistul însă insista că “e important, trebuie să veniţi acum”, etc. După discuţia cu E.Corotaş băieţii sunt şi mai confuzi. Nu înţeleg de ce au fost citaţi şi nu văd ce a făcut poliţia din 26 până în 30 septembrie. Poliţiştii chiar făceau aluzie că “vedeţi voi, poate prin organizaţia voastră să ne ajutaţi să-i găsim…”. Probabil poliţiştii nu nu vor să-i identifice pe agresori sau doar trag de tim. Totuşi, de ce ne poartă pe drumuri?!