Amantul

Nu a avut răbdare şi a venit să mă vadă pe la ultima pereche chiar la universitate. Nu eram surprinsă, căci o mai făcuse şi anterior...spune că-i sunt dragă luni. Mie însă nu-mi prea place să fiu văzută cu dînsul în public, mă rog chestii de reputaţie...şi-l rog frumos şi dulce ca o femeie vicleană ce sunt să mă aştepte în hol...că am lecţie importantă. Nah, nu ai cui îi spune! S-a aşezat chiar lîngă mine şi mă tot giugiulea pe la ochi...mă înmuiasem pînă-n vîrful unghiilor...şi stăteam aşa buimacă la lecţie, cu-n ochi la profesor şi cu doi la dînsul. A trecut şi ultima lecţie..finalmente! Că intram în pămînt de ruşine şi dragoste(*).

- Ai venit prea devreme, ştii, da?
- Da, ştii că o fac luni...eşti mult mai atrăgătoare cînd încerci să mă respingi. Iar luni o faci cu atîta înverşunare de dimineaţă.
- Ne vedem doar seara şi punctum! Şi cît mai rar!


Am mers la mine, ca întotdeauna. El nu e prea romantic şi am renunţat la cină. Am aruncat nişte resturi ale zilei de ieri în microunde şi ne-am prăbuşit ca doi zmei pe canapea cu cîte-o cană aburindă de ceai...şi ciocolată, şi blog.

Îi acord foarte puţină atenţie lui, şi recunosc, îmi vine foarte greu, dar trebuie să-l zădăr şi atunci pornesc ştirile...nu mă pot concentra suficient, un film- nu am puteri, o carte - nu am prospeţime în ochi. Privesc ceasul, apoi blogul. Apoi ceasul. Ora 1 noaptea. Întind ochii spre pătucul meu...el e acolo, doarme dus...doarme dulce. Acum cred că aş putea să-l mîngîi, şi mă apropii încet de patul cald şi moale...adorm ca un înger în braţele lui, amantului meu de luni- OBOSEALA...

Şi voi aţi crezut că oboseala e ea, da? Nu şi atunci cînd cînd îţi face curte o seară-ntreagă...gîndindu-se doar la pat...

gata..mă ispiteşte rău de tot. Noapte buna.