Motto: Prost, dar de-al nostr! /iu tsu/
Tot ce vine în ţara asta de la liberali este pentru mine un afront — o spun nu pentru prima oară. A fost dintru început cîştigarea Primăriei cu D Sulac şi alte dudui /era mai bine dacă Filat devenea primar — părerea mea/, apoi Hadîrcă şi Şalaru pe liste, apoi şi mai dihai —
Urîtu. Iar Şalaru-ministru este ultima lovitură , de graţie. Plebs valacorum îşi alege conducătorii după măsura sa, aşi putea să mă consolez, nu o fac însă.
Ceilalţi miniştri? Nu au dosare la mine, sunt tineri, dar o părere despre unii am. Leancă e projenitura lui Lucinschi, Bujor e bun de haiduc, nu de educat noile generaţii. Şi îl au pe Iu Co — cronicarul chelbos este mai educativ, ca exterior cel puţin.
Rămîne speranţa că acest guvern nu va face mult rău, la bine eu nu mă aştept. Ar fi o mare măgărie din partea lor să se grăbească cu reforma administrativă, dar am mari temeri că anume aşa va fi. Ş. a.
Că sunt cu bune intenţi, ştim la ce duc ele. Dar în cazul Şalaru şi acestea lipsesc — este convingerea mea fermă şi fondată. Repet, în opinia publică acesta este un şperţar, care s-a folosit din plin de prostia noastră. El e primul vinovat pentru 7 aprilie — iarăşi am argumente.
Ar fi o consolare că este provizoriu, dacă nu aşi fi şi eu la fel.
Dată fiind mintea lui Şalaru&co nu mă voi pune în continuare cu ei, deci voi sista activitatea mea pe blog. Rămîn dator cu un text de referinţă /Esenţa a treia/, la care azi nu mi se ridică degetele, nu sunt chiar aşa de grubian. Dar datoria este datorie, o voi onora.
Pe curînd.
Iurie Ţurcanu
Pis. Ca întotdeauna am motive personale: dacă ar fi fost alt ministru la educaţie, poate aşi fi încercat să revin la pedagogie… Dar «canalia liberală» ar putea să mă lase şi fără modestul loc de muncă actual — nu m-aşi mira…