Azi s-a întîmplat să trec prin supermarket pentru nişte cumpărături domestice. O fac săptămînal şi am deprins o cursă fixă printre departamente ceea ce-mi economiseşte considerabil timpul, şi banii... uneori.
Deci, la Esselunga(supermarketul la care merg eu de obicei) mă întîmpină coşurile cu fructe şi legume felurite care stau aşa exhibiţionist în culori ce au supt soare. Pac-pac..dacă am poftă mare mă mai sminteşte vreun kil de banane sau poamă, sau cireşe sau ...gata (e prea tîrziu să trag o fugă de bicicletă pînă acolo). Apoi, lactatele, apoi cărnurile, ceai, brutărie, chestii de damă şi acasă. Treaba-i scurtă mai ales cînd nu ai bani.
Dar azi s-a întîmplat să merg la un alt supermarket. Pe ăsta nu-l cunosc bine şi cum rătăceam printre compartimente căutînd ceai verde, m-am aciuat în faţa unui stand plin cu creioane, carioce, pensule şi acuarelă..toate atît de viu colorate, personalizate...pentru fetiţe pinky cu kitty, pentru băieţei - spider man...ochii îmi alergau sălbatic peste o întreagă împărăţie pînă i-am înfipt într-un set imens-imens...cam de-un m2 de creioane. Vă imaginaţi cîte creioane, cîte culori?!
DA! Iată pe ăsta aş vrea să-l cumpăr finuţului meu Vlăduţ! E adevărat că are doar 4 luni, dar..hm..le va folosi pe la 4 ani..oare ce se întîmplă cu creioanele timp de 4 ani? Poate atunci vor fi alţi eroi desenaţi pe creioane şi spider man nu va mai fi in vogă..(nişte gînduri ce treceau prin mine atunci)..şi m-a pocnit.
M-a pocnit o căldură micuţă şi plăcută ca zulufii unui îngeraş...o stare inexprimabilă, instinctuală cred, se cuibărise undeva în piept şi se desprinse într-un zbor prin suflet. A fost pentru prima oară cînd am vrut-o atît de conştient, atît de clar, atît de mult să fiu mamă..să ţin un pumnişor alb în mîna mea pe care l-aş conduce într-un contur de desen...peste căpuceanul căruia m-aş apleca pe înserate în şoapte de poveşti...
Nu vreau să exagerez în simţirea mea. De fapt, cred că toate fetele simt asta, chiar mult mai devreme decît mine..am văzut multe prietene (mai mici decît mine) aprinzîndu-şi ochii la vederea unui muguraş din ăştia, întinzînd mîinile să-i ia în braţe, să se joace cu ei..în timp ce eu îi priveam mai mult cu frică pentru fragilitatea lor. Conştientizam că voi fi şi eu mamă cîndva, dar nu simţisem gustul acestei fericiri...nici acum nu pot spune exact ce simt, dar simt că aş vrea să ajung să cumpăr creioane colorate pentru piciul meu cîndva.