Mă întreabă un coleg, Vitalie, vreau să merg la Chişinău. Spune-mi cât de sigur este? Întrebarea m-a surprins, mai ales pentru că întrebarea venea din partea unui om informat. Cum adică sigur? Urşii nu umblă liberi pe stradă, oamenii nu se împuşcă din Kalaş, deci este sigur. Păi, în sens că ai văzut ce s-a întâmplat la Chişinău. Nu aruncă cineva cu cocktail Moltov… continuă el să ma descoase. Îmi dau seama că vorbeşte despre distrugerea Parlamentului şi Guvernului şi îi spun în gluma: “Trebuie să ştii un lucru, numai săracii dau cu cocktailuri Molotov, în Moldova oamenii sunt bogaţi, au grenade adevărate. Ei nu se joacă.”
Trecând peste glume, întrebări mai mult sau mai puţin serioase, cât de sigur este să mergi în Republica Moldova? Depinde de la caz la caz. Numai drumul între vama Albiţa şi Chişinău cât face… De obicei este pustiu şi cam înfricoşător, ca în filmele americane despre tărâmurile nimănui unde din senin apar vampiri, bandiţi, terorişti. De pildă, mergi noaptea şi doar din când în când mai vezi câte o maşină, în rest, singur, pe o şosea întunecată. Atunci când o mai taie şi prin codri, iar noaptea devine parcă mai neagră, fără voie îţi aminteşti poveştile despre bandele de rakeţi care jefuiesc la drumul mare. Ha!, şi eu am perpetuat o legendă…
Chiar dacă imaginea Moldovei este şifonată aici la Bucureşti, în ultimul timp s-a reabilitat un pic. După revoluţie oamenii au ţinut să-mi spună că se bucură de faptul că i-am dat jos pe comunişti. Şi tot ei au precizat unul şi acelaşi lucru independent unii de alţii, în România s-a întâmplat la fel în ‘89. Aveţi grijă să nu calcaţi ca şi noi pe greblă. După 20 de ani, la putere avem aceeaşi comunişti şi de fapt nu s-a schimbat nimic. Trebuie să înţeleagă şi noile autorităţi de la Chişinău că a survenit o dezmorţire şi să nu piardă trenul.