Încet, dar sigur, ziarul Timpul se transformă în Moldova Suverană. Un fel de Moldova Suverană pentru Filat. Continui să ma uimesc de apelurile la solidaritate, sprijin, incredere orbească faţă de guvernul Filat, îndemnuri ce vin din partea celui mai bun editorialist de la Chişinău. Aţi văzut, nu am pus în ghilimele cuvintele cel mai bun editorialist. Eu chiar cred în ce zic, deşi mulţi m-au ironizat când am mai spus asta.

 

Unde a dispărut critica, unde a dispărut dorinţa de a taxa fiecare greşeală, fiecare pas cu stângul cu care se lăuda Timpul? Este posibil să-şi fi schimbat politica editorială. Da, dar s-o ştim şi noi. Adică nu strigăm sus şi tare că suntem independenţi, dar de fapt ne autoînregimentăm în trâmbiţaşii regimului Filat… Chiar dacă regimul este democratic şi mult, mult, mult mai transparent. În varianta online a Timpului citesc şi mă crucesc: “are nevoie de ochiul critic al presei, dar mai are nevoie, poate de o mie de ori mai mult, şi de sprijinul nostru, pentru că povara ce şi-a luat-o nu e numai a lui, ci şi a noastră.” Hai să stabilim nişte chestii pe care bătrânul editorialist le ştie, dar… poate le uită. Sprijinul pe care, noi, boborul ar trebui chipurile să-l acordăm guvernului Filat i l-am dat deja. Ce naiba? L-am votat, deci l-am sprijinit. Logic. Ce se mai vrea de la noi? Să ni se spună ce înseamnă acest sprijin? Ce să facem? Să-i ducem oala, să-l ajutăm să treacă strada, să-i aducem mâncare la pachet la ora prânzului? Cu ce să-l ajutăm pe domnul Filat? Cum zic ardelenii, dacă-i musai, atunci cu plăcere. M-aş înscrie primul pe listă. Totuşi, primul ministru va trebui să pape ciorbă rece - de la Bucureşti până la Chişinău să tot fie mai bine de 500 de kilometri.

 

Aha, dacă sprijin înseamnă lipsa criticii, atunci mă iertaţi, dar spun pas. Nu vreau să închid ochii la eventualele potlogării ale noului regim. Somnul presei naşte monştri la Chişinău. Domnul Tănase să-şi citească arhiva ziarului propriu. Va vedea ce au făcut comuniştii timp de opt ani. Ne-am ars cu ciorbă, suflăm şi în iaurt. Una peste alta, dilema ridicată de gânditorul de la Timpul este dificilă? Criticăm guvernul Filat şi astfel ne alăturăm Moldovei 1, comuniştilor răi ori îl lăudăm şi ne facem că plouă, deşi afară e secetă, iar Filat fură ca în codru?

 

Cred că problema este pusă greşit. Un proverb vechi românesc spune schimbarea domnitorilor, bucuria prostimii. Aşa că nu trebuie să ne bucurăm că a venit Filat, trebuie să fim fericiţi că a plecat Voronin. Cât despre Filat, îi dăm cu tesla în cap atunci când este cazul. Rugăminţile fierbinţi de a nu-l critica vin mult prea devreme. Fac mai mult rău, căci ne luăm o grijă în plus în suflet: oare nu cumva Filat va face trăsnăi mai dihai decât comuniştii, iar noi nici nu avem voie să zicem pâs?