Nu prea înţeleg de ce unii consideră unirea un soi de panaceu care ar izbăvi neamul de toate relele. Doar sunt multe state mai mici decât RM şi ca populaţie, şi ca teritoriu, şi se descurcă bine-mersi. Nici România nu ar avea mare lucru de câştigat dintr-o eventuală unire, care ar necesita fonduri imense pe care ţara-mumă nu le are. În plus, la minorităţile etnice pe care le are România, s-ar mai adăuga câteva care ar produce destul necaz unui stat care se vrea unitar. Imaginaţi-vă numai câte probleme ar crea minorităţile rusă şi ucraineană. Dar şi găgăuzii, cu Turcia de partea lor. În plus, şi populaţia românofonă din RM va trebui să se obişnuiască cu aerele de superioritate ale multor fraţi (mai mari) de peste Prut, care s-ar putea să fie mult mai diferiţi decât îşi imaginează basarabenii. Şi românii de peste Prut vor resimţi un disconfort major în relaţiile cu “ruşii” (moldovenii basarabeni), care au tot mai puţin în comun cu identitatea de “român” aşa cum e concepută aceasta peste Prut.
Acum nu sunt sigur ce scenariu ar fi de preferat pentru basarabeni: unirea sau independenţa. De una sunt, totuşi, sigur. Îmi doresc să trăiesc într-un stat democratic, indiferent cum se numeşte – România sau Republica Moldova.
enervant.wordpress.com