Sînt una din persoanele care, la Chişinău, a avut multe de tras în urma susţinerii tricolorului românesc, a limbii române. Fac parte dintre cei care au ieşit la orice eveniment organizat în numele românismului şi au promovat harta campaniei Basarabia Pământ Românesc. Sînt una din persoanele care ştie cât de mult ne-au ajutat fraţii de peste Prut atunci când am avut probleme: atunci când cei patru de la Asachi au avut dosar penal, atunci când elevilor ce dadeau bacul le-au fost confiscate calculatoarele şi erau acuzaţi de atac la integritatea statală a Moldovei, fiindcă promovau o hartă ce arată Republica Moldova unită cu România.
Am fost printre cei care au amintit de Podul de flori, în nenumărate rânduri.
Podul de flori, lacrimă de bucurie- sînt cuvintele lui Grigore Vieru. Podul de flori a adus din nou alături două state, independete, două state care au trecut prin multe chinuri până la a se elibera de sub tirania comunistă. Podul de flori a readus Republica Moldova şi România sub acelaşi tricolor. Podul de flori a unit cele două state sub un singur steag: roşu, galben şi albastru. Iar ziarele din România aveau titluri ca: “Basarabia este mai aproape de România”. Statul român se bucura atunci când imediat dupa căderea marelui URSS, “Basarabia a ajuns în sfârşit independentă” şi în sfârşit a scăpat de sub jugul comunist. România se bucura atunci pentru Republica Moldova, adică Basarabia, aşa cum ne zic ei nouă.
Când eram mică, ţin minte o excursie la mare în Constanţa, cu ai mei, când ajunşi la cazare, am fost întrebată de proprietar: Tu eşti din Basarabia? Si eu am răspuns: Nu, sînt din Rep. Moldova, iar el: Păi da, Basarabia, asa vă zicem noi…
Asa ne zic fraţii de peste Prut: basarabeni, fraţi din Basarabia.
Timp de trei ani de zile fraţii de peste Prut au lipit afişe cu ţara noastră unită cu a lor sub un singur tricolor iar sub hartă scris: romanism.net. În al treilea an, afişul respectiv şi altele cu acelaşi mesaj au început să apară şi la Chişinău. Au început să apară şi tricouri cu harta şi sloganul Basarabia Pământ Românesc. Au fost organizate şi concerte (pe 27 martie) şi hore (de ziua Unirii Principatelor Româneşti) şi marşuri de comemorare (în amintirea celor care cântau “Chişinău şi Bucureşti – două inimi gemene”) şi proteste anticomuniste, proteste în care se vorbea despre Unirea Republicii Moldova cu România. La toate acţiunile acestea se purtau tricouri, hanorace sau chiar un sticker lipit in stânga pieptului cu harta celor doua state, unite sub acelaşi tricolor.
Ieri am găsit pe saitul colegilor mei din Timişoara un articol în care era prezentat un banner cu harta respectivă tăiată. Acelaşi semn roşu care sta şi peste simbolul comunist în alte bannere care au apărut, ani la rând, în timpul protestelor împotriva guvernului comunist. Un semn roşu de interzicere, peste un efort făcut voluntar de atât de multă lume, de mai mult de trei ani, pe ambele maluri ale Prutului. Efort făcut în numele nostru, al basarabenilor, în numele românilor şi al istoriei. Efortul respectiv şi-a văzut rezultatele şi la protestele din aprilie de la Chişinău, unde băieţii din primele rânduri aveau haine cu sloganul B.P.R. şi cu harta celor doua state unite.
Iar ieri, fraţii mei de acasă, din Basarabia, cei în numele cărora a fost făcută harta tricoloră şi în numele cărora s-a ajuns la poliţie, la procuratură, s-a ajuns la umilinţă şi intimidare, ei au pus semnul roşu peste românismul din ultimii trei ani – peste românismul curat, făcut de tineri, nu de politicieni, nu de sponsorizaţi, nu din interese ascunse, nu pentru un profit, nu pentru presă.
Vă las să savuraţi imaginea de mai jos şi să vă expuneţi părerea. Îi întreb mai ales pe cei care au lipit afişe noaptea, prin ţară, pe cei care au fost la concertele pentru Basarabia, pe cei care au văzut cum arată în interior comisariatul de la Buicani şi desigur, pe cei care nu se pot separa de monitor, dar totuşi au o părere: Ce credeţi voi despre noua luptă a basarabenilor?
anti...