- Şi cum adică, ăsta nu se va căsători?- Normal că nu. Uite cît de urît e! Uite, ce nas mare şi cîrnos are, sperie pe oricine.- Mmm..dar uite vecina lui e tot urîtă. Poate îl va plăcea, a? Cum crezi?- Nu, nu cred. Cred că se vor speria unul de altul. Vai, ce grasă e! Sărmana "i" va rămîne singurică, iar dacă se va căsători cu "B" vor avea copii urîţi căci sunt ambii hidoşi. Mai bine e să îi faci pe toţi frumoşi, aşa se vor îndrăgi unul pe altul şi vor trăi împreună pînă la adînci bătrîneţe..[după o pauză] Cine-i ăsta? E copil orfan?- Nu, e copilul "t-ului"..- Şi de ce nu-l ţine de mînuţe atunci? De ce e singurel de capul lui între cuvinte?- Ăă....a mers să se joace poate.- Copiii mici se ţin de mînă, cînd vor la joacă cer cratime. Aici nimeni nu a cerut cratime, deci se ţin de mîini. Bine?- Tu de unde ştii că nu vrea să se joace?- Ştiu, căci l-am trimis şi eu de mai multe ori la joacă cînd eram mică şi am început a pricepe cînd îi este a juca cu adevărat şi cînd nu. Cu timpul vei întelege şi tu dacă vei asculta atent la ce spune doamna Învăţătoare.- Eu cred ca ea (doamna Învăţătoare) nu ştie să se joace.- Poate, dar ea ştie cînd copilul are nevoie să fie îmbrăţişat..şi iată în " biciclet a"... îţi dau cuvîntul meu că vrea să stea de mînuţă.- Bine atunci... [oftat neîncrezător]. Ce greu e totuşi să scrii, trebuie să am grijă să fie toate literele fericite..
