Dacă priveşti echidistant şi fără părtinire la cele întâmplate vineri şi sâmbătă, nu poţi să nu observi un anumit paralelism existenţial care-i apropie şi care chiar îi înrudeşte pe aceşti doi oameni - V. Voronin şi Mihai Ghimpu. V. Voronin nici în cele mai urâte vise ale sale nu l-ar fi văzut pe Mihai Ghimpu preşedinte al R. Moldova. La fel şi M. Ghimpu, în cele mai frumoase vise ale sale nu s-ar fi văzut preşedinte… Timpul, Constantin Tănase, Luni, 14 Septembrie 2009.
Are ce are Tănase cu Ghimpul şi îl înghimpă mereu cu câte o vorbuliţă. Aproape de fiecare dată. Probabil nici Ghimpu nu nutreşte prea multă simpatie faţă de editorialist. Chiar şi Dorin Ghimpu, pardon Dorin Chirtoacă şi-a luat-o pe cocoaşă de câteva ori - aşa, să fie. Fac abstracţie de “iubirea” dintre cei doi: Ghimpu şi Tănase, şi vreau să-i dau dreptate ziaristului când spune că politicianul nici în visele sale cele mai ude nu s-a văzut preşedinte şi preşedinte (adică de ţară şi parlament).
Steaua domnului Ghimpu străluceşte acum cu putere, este în ascensiune şi a atins culmi nebănuite. Oare sunt cele maxime? Din ce îmi dau seama, ascensiunea nu ar mulţumi nici colegii de coaliţie, dar ce să facă, îşi aşteaptă şi ei momentele de glorie. Încă o dată, mai creşte Ghimpu sau este maximum ce a putut obţine? Mulţi îl compară cu Roşca şi PL cu PPCD. În principiu au dreptate. Ghimpu a avut un timp barbă, este proromân, a furat tot electoratul creştin democrat, iar asemănările se opresc aici. Nu putem afirma că PL se opreşte ca şi PPCD la maximum 15 procente, căci mai mult nu are de unde să adune. Încă nu. Între timp PL va trebui să scape de stereotipul PPCD-ist în care l-au încadrat foarte mulţi la Chişinău.
Sincer, nu sunt un admirator al lui Ghimpu, chiar dimpotrivă, am fost nemulţumit permanent că Chirtoacă nu este lider într-un partid pe care l-a ridicat din cenuşă. Totuşi, tipul are mult noroc şi, de ce nu, un pic de talent politicianesc, doar un pic.
PS: Alegem în continuare preşedintele Moldovei pe acest blog. Votaţi, până nu este prea târziu! 