Am întâlnit recent câţiva tineri care pretindeau că au absolvit studiile la Academia de Poliţie din Chişinău. Ceea ce aveau în comun aceştia era limbajul vulgar, arogant, plat şi extrem de rusificat. Am ascultat cu atenţie discursurile lor şi mi-am dat seama că aceasta ar putea fi o deformare profesională care-şi lasă amprenta pe vocabularul şi comportamentul multora dintre ei.

Nu ştiu prea bine ce îi învaţă Academia de Poliţie dar constat că nimeni nu-i învaţă elementarul: să aibă respect faţă de cetăţenii acestei ţări, pe care, conform legii, ar trebui să-i apere.

Ca să înţelegeţi ce mă revoltă, voi relata următoarele:

Prima situaţie

A absolvit Academia… A lucrat un timp ca “uciaskovîi” (cuvânt preluat din vocabularul acestuia). Acum zice că s-a reprofilat, dar nu vorbeşte prea multe despre activitatea sa ca poliţist. Totuşi, după expresiile pe care le foloseşte în discuţie, după bancurile pe care le spune, este evident că acesta are o ură faţă de civili şi faţă de băştinaşi (moldoveni sau basarabeni) în mod special. Unul dintre bancurile lui începeau cu fraza, “Cică un moldovan, adică un bâk, s-a dus la piaţă” (…) etc. Alt banc era făcea aluzie la fetele care nu se spală, fiind destul de porcos pe alocuri, şi se vedea pe mutra lui că era mulţumit că a găsit cui să-l spună.

Pe drum,în timp ce conducea maşina prin localităţile rurale,  saluta cetăţenii care ieşeau pe marginea drumului şi se dădea în spectacol când vedea că cineva i-a răspuns la salut. Nu uita să-i facă cum îi venea la gură cu “bâdlă”, “ţăran”, “asiolu şela” etc.

A doua situaţie

A absolvit recent Academia… Cu toate acestea, deja se identifică cu poliţiştii din toate timpurile, luându-le apărarea şi ţipând ca din gură de şarpe că “un poliţist întotdeauna procedează corect”. L-am întrebat dacă acest “procedează corect” este echivalent cu “procedează conform legii” şi el a zis fără ezitare – “Întocmai!“.

I-am amintit despre şirul de abuzuri comise de poliţişti în ultimii ani, pentru care R.Moldova a fost, şi va fi în continuare, penalizată la CEDO, dar bravul poliţişt s-a aprins şi mai mult în pene. A ridicat vocea, tunând că cei care se plâng la CEDO nu-s patrioţi şi că ei merită bătuţi pentru asta. A pomenit de cazul Mătăsaru, insinuând că “ştie CEDO ce fel de poamă e şi acest individ”. I-am zis ce ştiu eu din presă despre Mătăsaru şi problemele pe care i le-a creat guvernarea comunistă prin poliţiştii, procurorii şi judecătorii care s-au ocupat de dosarele lui. El o ţinea una şi bună – “Tu chiar crezi acest bred, crezi că ceea ce scrie presa-i drept?” Am zis că sunt jurnalist şi ştiu să mă informez din surse credibile, iar despre cazul Mătăsaru este destulă informaţie ne-controlată de guvern. El o ţinea una şi bună – “Mătasaru a primit-o după merit. Tu ai vast ce-a făcut el din aparatura celor de la M1?” Îi spun că am văzut, şi-l întreb dacă a văzut la alte televiziuni ce activităţi a făcut Mătăsaru, dacă ştie că erau paşnice şi perfect legale. S-a eschivat de la răspuns, şi a mai zis că cei care apelează la CEDO fac de râs ţara. L-am contrazis, i-am spus că am altă parere şi că cetăţenii au tot dreptul să uzeze de toate instrumentele legale pentru a se apăra de un regim opresiv. El nu mai auzea nimic şi m-a luat cu o fraza pe care o repetă poliţiştii la tot pasul: “Voi trebu’ sî ştiţ cî aveţ şi oblugaţîi, nu numa‘ drepturi!“. L-am întrebat ce ştie despre obligaţii, că eu despre drepturi pot să-i vorbeasc ore în şir, dar tânărul s-a eschivat de la răspuns, cerând încă o halbă de bere. Am repetat întrebarea şi l-am rugat să enumere 5-10 obligaţii, ca să ştiu ce crede el că ar trebui să cunoască cetăţenii. N-am primit nici un răspuns.

Referindu-se la situaţia de după protestele din aprilie, a zis că protestatarii au avut mare noroc că ei, poliţiştii, au primit ordin să nu intre în forţă, altfel “era vai de voi“. “Era sî v călcăm în picioari, tu-nţelegi?“. “Uite mitingul din oraş la noi (orăşel din provincie, precizarea mea) l-aţi făcut cum aţi vrut voi, şî nimi nu v-o atins. Deamu cini-i rău? V-am lasat, aţ făcut ce-aţ vrut voi. Spuni spasibî c nu v-am călcat în chicioare…“

Al treilea caz

Vedeţi textul despre poliţistul cu pantofi lustruiţi

Am întâlnit recent câţiva tineri care pretindeau că au absolvit studiile la Academia de Poliţie din Chişinău. Ceea ce aveau în comun aceştia era limbajul vulgar, arogant, plat şi extrem de rusificat. Am ascultat cu atenţie discursurile lor şi mi-am dat seama că aceasta ar putea fi o deformare profesională care-şi lasă amprenta pe vocabularul şi comportamentul multora dintre ei.

Nu ştiu prea bine ce îi învaţă Academia de Poliţie dar constat că nimeni nu-i învaţă elementarul: să aibă respect faţă de cetăţenii acestei ţări, pe care, conform legii, ar trebui să-i slujească.

Ca să înţelegeţi ce mă revoltă, voi relata următoarele:

Prima situaţie

A absolvit Academia… A lucrat un timp ca “uciaskovîi” (cuvânt preluat din vocabularul acestuia). Acum zice că s-a reprofilat, dar nu vorbeşte prea multe despre activitatea sa ca poliţist. Totuşi, după expresiile pe care le foloseşte în discuţie, după bancurile pe care le spune, este evident că acesta are o ură faţă de civili şi faţă de băştinaşi (moldoveni sau basarabeni) în mod special. Unul dintre bancurile lui începeau cu fraza, “Cică un moldovan, adică un bâk, s-a dus la piaţă” (…) etc. Alt banc era făcea aluzie la fetele care nu se spală, fiind destul de porcos pe alocuri, şi se vedea pe mutra lui că era mulţumit că a găsit cui să-l spună.

Pe drum,în timp ce conducea maşina prin localităţile rurale,  saluta cetăţenii care ieşeau pe marginea drumului şi se dădea în spectacol când vedea că cineva i-a răspuns la salut. Nu uita să-i facă cum îi venea la gură cu “bâdlă”, “ţăran”, “asiolu şela” etc.

A doua situaţie

A absolvit recent Academia… Cu toate acestea, deja se identifică cu poliţiştii din toate timpurile, luându-le apărarea şi ţipând ca din gură de şarpe că “un poliţist întotdeauna procedează corect”. L-am întrebat dacă acest “procedează corect” este echivalent cu “procedează conform legii” şi el a zis fără ezitare – “Întocmai!“.

I-am amintit despre şirul de abuzuri comise de poliţişti în ultimii ani, pentru care R.Moldova a fost, şi va fi în continuare, penalizată la CEDO, dar bravul poliţişt s-a aprins şi mai mult în pene. A ridicat vocea, tunând că cei care se plâng la CEDO nu-s patrioţi şi că ei merită bătuţi pentru asta. A pomenit de cazul Mătăsaru, insinuând că “ştie CEDO ce fel de poamă e şi acest individ”. I-am zis ce ştiu eu din presă despre Mătăsaru şi problemele pe care i le-a creat guvernarea comunistă prin poliţiştii, procurorii şi judecătorii care s-au ocupat de dosarele lui. El o ţinea una şi bună – “Tu chiar crezi acest bred, crezi că ceea ce scrie presa-i drept?” Am zis că sunt jurnalist şi ştiu să mă informez din surse credibile, iar despre cazul Mătăsaru este destulă informaţie ne-controlată de guvern. El o ţinea una şi bună – “Mătasaru a primit-o după merit. Tu ai vast ce-a făcut el din aparatura celor de la M1?” Îi spun că am văzut, şi-l întreb dacă a văzut la alte televiziuni ce activităţi a făcut Mătăsaru, dacă ştie că erau paşnice şi perfect legale. S-a eschivat de la răspuns, şi a mai zis că cei care apelează la CEDO fac de râs ţara. L-am contrazis, i-am spus că am altă parere şi că cetăţenii au tot dreptul să uzeze de toate instrumentele legale pentru a se apăra de un regim opresiv. El nu mai auzea nimic şi m-a luat cu o fraza pe care o repetă poliţiştii la tot pasul: “Voi trebu’ sî ştiţ cî aveţ şi oblugaţîi, nu numa‘ drepturi!“. L-am întrebat ce ştie despre obligaţii, că eu despre drepturi pot să-i vorbeasc ore în şir, dar tânărul s-a eschivat de la răspuns, cerând încă o halbă de bere. Am repetat întrebarea şi l-am rugat să enumere 5-10 obligaţii, ca să ştiu ce crede el că ar trebui să cunoască cetăţenii. N-am primit nici un răspuns.

Referindu-se la situaţia de după protestele din aprilie, a zis că protestatarii au avut mare noroc că ei, poliţiştii, au primit ordin să nu intre în forţă, altfel “era vai de voi“. “Era sî v călcăm în picioari, tu-nţelegi?“. “Uite mitingul din oraş la noi (orăşel din provincie, precizarea mea) l-aţi făcut cum aţi vrut voi, şî nimi nu v-o atins. Deamu cini-i rău? V-am lasat, aţ făcut ce-aţ vrut voi. Spuni spasibî c nu v-am călcat în chicioare…“

Al treilea caz

Vedeţi textul despre poliţistul cu pantofi lustruiţi