Motto: Nu putem rămîne bigoţi la 159 ani după Eminescu! /iu tsu chinezu/

Încerc nişte prolegomene la scriitura lui iu tsu. Mai întîi mulţumiri lui Oleg şi altora care fie mă înţeleg, fie pur şi simplu îmi permit şi mie să-mi ies din minţi după plac.
1./ Sunt matematician şi este acest păcat în tagma mea de a vorbi, presupunînd, că şi alţii ştiu despre ce vorbim. În context am spus nu o singură dată: eu vorbesc pentru cei care cunosc situaţia din zonă, care sunt sinceri şi deştepţi şi binevoitori. Nu oblig pe nimeni să mă citească, barem comenteze; din contră. Supărarea mea cea mare: de cînd sunt comentat virulent / turbat – mai potrivit?/ nu mi s-a adus un singur argument.
2./Argumentul bolii este aiurit. Boala este una, scriitura alta; chiar în cazul dacă aşi fi, dar nu sunt. Şi dacă nu sunt oligofren ca Şalaru etc /repet la el e vorba de oligofrenie acaparată prin depuneri de slănină la crieri/, nu rezultă că sunt schizofren; mai există şi oameni deştepţi pur şi simplu. Şi dacă sunt un pic năuc, idealist etc — ce rezultă de aici? Cu ce rîmînem din civilizaţie dacă excludem opera schizofrenilor, homosexualilor etc? Cu Dabija…Cu mediocritatea şi ipocrizia în toate sferele.
3./Altă aiureală: să scriu pe înţelesul tuturor. Are rost să comentezi astfel de mofturi? Este cineva exemplar la temă? Eu nu cunosc.
4./Cel mai grav mi se pare însă faptul că mulţi nu ştiu în ce eră trăiesc. Le aduc aminte: În Era INTERNET-ului. Eră în care nici KGB-ul nu a mai putut căluşa milioanele. / Unul din cauzele căderii URSS/. Era informaţională, în care nu au loc /cel puţin pe internet/ troglodiţii de orice fel cu bîtele lor ideologice, teologice, pudice. Cînd nu mai poate fi căluşat nimeni, nici chiar eu, care nu am bani pentru un ziar şi nu am acces la ziare pretins bune pentru a mă exprima. Şi eu am ce spune. Vă asigur: mult mai mult decît orice gazetăriţă, care în cel mai bun caz nu e proastă de tot şi posedă puţin limba…
5./ Că nu mă stărui să fiu înţeles — e adevărat, dar eu nu pot repeta la infinit anumite lucruri, pe care le consider banale. La bibliotecă şi internet, musiilor! Mai apoi la comentarii…
6./ Că cei vizaţi nu ripostează – e ticăloşia lor. Numai la noi e posibil aşa ceva. Moldova Suverană de asemeni a pomenit de hoţiile lui Şalaru. Ia chemat în instanţă? Nu, şi nu o va face — ştiu ce spun.
7./Eu vorbesc doar de lucruri pe care le ştiu la sigur, de oameni cu care am contactat. Din acest motiv nu o deranjez pe tov Ostapciuc; nu consum pirojoace, deci nu am avut şansa de a mă intoxica şi de a o critica. Cu Şalaru, Ghidirim, Dabija am avut procese şi dacă-i numesc ticăloşi, ştiu ce spun. Păcatul este a celora care cred că cu aşa oameni în frunte vom ajunge departe.
8./ Iată ferma mea convingere:
ARE ROST VORBIREA ÎN PUSTIU! Are rost, ticăloşilor, care credeţi că îmi veţi închide gura /repet: în era internetului/!
Şi pustiul după cum vedeţi nu e chiar atît de pustiu. Vocea ajunge la vîrcolacii, care dau în mine cu javrele lor /spre deosebire de mine sunt gospodari, au şi aşa ceva/. Mai există şi oameni care înţeleg.
Dar asemeni voce ajunge la Dumnezeu, este convingerea mea, bazată pe lecturi şi experienţă. Spre deosebire de toată bigoterimea care «crede în ceva, în o forţă, etc» eu am cunoaşterea lui Dumnezeu ştiu la ce mă închin la ce să sper. Apropo, ştiu că «Răsplata pentru adevăr e crucea» /iu tsu/. Motiv din care fac abstracţie de javre şi stăpînii lor, ober lakeii.
9./Ca să fie clar şi lui Gicu: Lakeul, în discursul meu, nu este o profesie, ci o vocaţie a multora dintre sus-puşii noştri. Un exemplu. Iu Co este lakeu la curtea lui Urechian, care la rîndu-i este dvornic la Lujcov…
Nu ştiu ce e mai bine, adică ştiu că şi una şi alta sunt rele. Dar ştiu că un rob poate cînta « sculaţi voi oropsiţi ai soartei» /cam aşa începe Internaţionala/, iar un lakeu cîntă « Frumoasă-i viaţa în colhoz» /cam aşa cînta se pare Sulac/.

Ca să închei tot cu Era aceasta Nouă. Dacă pînă acum era posibilă doar libertatea în spirit /interioară, etc/, acum este posibilă libertatea în trup. Încă un punct ce mă desparte de bigoteria din religie, cultură, ştiinţă. De gazetari istorici /fie chelboşi ,fie pletoşi / nici nu vorbesc.
Închei patetic.
Trăiască partidul liberal, ticăloşilor! /Vezi «Un veac de singurătate» ca să înţelegi că nu e vorba de hunta lui Moşu Mişa/.
Şi cu totul la final: Jos comuniştii… adevăraţi! Adică Lucinschi, Urechian, Hadîrcă, Dabija şi mulţi-mulţi alţii.
Şi fără pisuri şi indecenţe de astă dată.
Iurie Ţurcanu