Ceea ce vedeţi în poză este o scrisoare primită de o persoană pe care o cunosc. Este basarabean, iar scrisoarea este unul din ultimii paşi pentru a primi cetăţenia românească. Ultimul, ultimul îl va face atunci când va depune jurământul. A fost o cale lungă până la această scrisoare şi mult chin. Dacă nu greşesc a depus actele pentru a primi această scrisoare şi implicit cetăţenia română prin 2000. I-a fost greu. A făcut nopţi albe sub pereţii direcţiei pentru Cetăţenie din Bucureşti, a suportat frig, ploaie, vânt, foame, oameni nervoşi, cozi enorme… Toate pentru o hârtie.
Trecând prin acestea nici nu mai ai putere să te bucuri. S-a bucurat însă. Eu m-am cutremurat de această nedreptate: există români şi încă foarte mulţi, cărora nu le pasă sau nu le place de ce scrie în paşaport; şi sunt români care se luptă să li se scrie în actul de identitate că sunt români. Ironia sorţii.