Ultimii opt ani din istoria ţării au fost ani ai activităţii noastre comune de făurire. Şi pentru mine, ca persoană care a muncit două mandate complete în funcţia supremă din stat, anume astfel îmi vor rămîne întipăriţi în memorie aceşti ani.(Aceste vorbe îmi amintesc de bancul în care Taisia Voronin îl întreabă pe Vova Voronin: “dar numai fiul nostru munceşte în ţara asta?”)

 

Moldova a demonstrat în această perioadă că este capabilă să fie un stat şi o societate suverană, demnă de independenţă şi democraţie. Deşi Moldova încă nu se numără printre cele mai bogate ţări din Europa, deja acum tuturor le este clar cum şi în ce mod putem avansa, în pofida celor mai grele încercări. Putem avansa cu îndărătnicie, cu consecvenţă, cu succes. Secretul acestei dezvoltări făuritoare este simplu: numai sprijinul pe propriul popor, pe propriile forţe, pe propria energie şi creativitate.(Adevărat pe jumătate, Moldova nu este printre cele mai bogate ţări. Este printre cele mai sărace. Cea mai săracă)

 

Am crezut noi oare încă în 2001 că la fiecare patru ani vom putea să sporim de două ori bugetul ţării, să majorăm de mai multe ori pensiile, salariile şi bursele? Am putut noi oare să credem că, într-adevăr, vom reuşi să lichidăm criminalitatea organizată şi să scăpăm oraşele şi satele noastre de capii lumii interlope şi de slugoii acestora? Cine ar fi putut crede atunci că, peste cîţiva ani, Moldova va ieşi la mare şi că ea va fi deja o ţară care s-a angajat cu fermitate pe calea integrării europene? Cine ar fi putut admite gîndul că, într-o ţară săracă, fără bogăţii minerale şi resurse semnificative, se va reuşi sporirea speranţei de viaţă, restabilirea şi construcţia a zeci de spitale, a mii de şcoli şi grădiniţe? În sfîrşit, a putut oare cineva să creadă sincer că, peste opt ani, în ţară vor creşte aproape de zece ori suprafeţele livezilor şi viilor, că pe cîmpuri se vor întoarce zeci de mii de unităţi de cea mai modernă tehnică şi că satele Moldovei practic toate vor fi gazificate, telefonizate, iar în şcoli va veni Internet-ul?(Nu, nu voi, ci moldovenii care au plecat în număr mare au dublat bugetul ţării. Este uşor de dublat ceva în valoare de 10 lei. Iar cu livezile şi viile te lauzi de parcă le-ai pus tu. Ori ai plătit din banii tăi sădirea lor? Cât despre gaz… În satul Cuizăuca nu avem gaz. La fel şi în zecile de sate vecine. Iar referitor la mafie, aceasta nu a dispărut, şi-a schimbat denumirea, în ministrul Papuc, familia Voronin ş.a.)

 

Da, toate aceste planuri şi bune intenţii ne umpleau, într-adevăr, sufletele şi inimile noastre. Într-adevăr, în 2001 noi am venit la putere cu dorinţa sinceră de a schimba situaţia din Moldova în bine. Dar, cred că n-am fi putut realiza nici cea mai mică parte din cele menţionate, daca nu ne-am fi bazat pe dispoziţiile, pe interesele şi pe aspiraţiile majorităţii absolute a Dumneavoastră, cetăţenilor ţării. Anume de aceste interese ne-am condus şi atunci cînd am ieşit în largul integrării europene, şi atunci cînd ne-am perfecţionat democraţia, şi atunci cînd am restabilit legăturile istorice de veacuri cu Rusia, legături date uitării, şi atunci cînd am depus eforturi enorme în vederea restabilirii unităţii Patriei noastre. Şi, desigur, atunci cînd cu toată lumea, cu toată ţara am făcut să renască sfintele noastre relicve - Căpriana, Curchi, „Eternitate”, Şerpeni şi mii de alte locuri ale credinţei, memoriei şi gloriei noastre naţionale.(De ce interese democratice v-aţi condus când aţi arestat tineri în stradă, aţi dat foc Parlamentului? Căpriana şi Curchi au devenit nişte mănăstiri kitsch cu termopane, gresie şi faianţă.)

 

Astăzi, doresc să Vă mulţumesc, dragi concetăţeni, pentru toată această muncă colosală comună, pentru toate aceste realizări cu adevărat fenomenale cu care ne putem mîndri. Acesta este rezultatul Dumneavoastră, succesul Dumneavoastră.(Hai, că ai dat-o în demagogie, dar bravo pentru singurul adevăr spus complet… că doar poporul munceşte)

 

Vă spun sincer, predau cu inima grea funcţiile conducerii ţării în mîinile noii puteri. Voi fi franc: eu nu cred în capacitatea politicienilor care au făcut alianţă doar în baza emoţiilor negării şi denigrării totale a propriei ţări, doar în scopul repartizării funcţiilor, de a propune societăţii un nou program pozitiv. Nu cred în capacitatea lor de a fi o echipă unită, de a conduce statul, bazîndu-se pe interesele Dumneavoastră  fundamentale, dar nu pe propriile scopuri şi interese. Eu nu cunosc experienţe de guvernare reuşită, care să se fi bazat pe ideea lichidării propriei ţări, pe năzuinţa de a o nimici. Pe un asemenea sol nu poţi să cultivi decît disperare, demoralizare şi sentimentul fatalităţii. Nimic mai mult.(Gărgărele cu muci. Apropo, ce înseamnă franc? Poporul nu ştie franceza)

 

Dar, cu toate acestea, vreau sa fiu optimist. În primul rînd, pentru că jumătate din societatea moldovenească s-a pronunţat univoc şi categoric în favoarea continuării cursului reformelor şi transformărilor pe care noi cu Dumneavoastră l-am ales. Iar, în al doilea rînd, pentru că în ţara noastră exclusiv poporul hotărăşte cum să se dezvolte, încotro să meargă, spre care scopuri şi spre care înălţimi să tindă. Moldova a demonstrat că puterea în ţara noastră se schimbă exclusiv în baza principiilor democratice, aceasta însemnînd că poporului nostru îi rămîne întotdeauna şansa de a stopa orice scenariu periculos şi de a reveni pe calea făuririi. Eu sînt optimist pentru că Moldova a fost şi trebuie să rămînă o ţară democratică. Iar aceasta înseamnă că ţara noastră are viitor.(A se citi, sunt răpus de acest război, simt cu steaua mea politică se stinge)

 

Eu părăsesc funcţia de Preşedinte în perioada unei crize economice globale dintre cele mai grave. Mai bine de un an noi am desfăşurat o luptă inegală cu criza şi am demonstrat că sîntem capabili să facem faţă şi unor asemenea încercări. Dar acum, întreaga echipă a adepţilor şi tovarăşilor mei, pe care am format-o pe parcursul tuturor acestor opt ani, trece, împreună cu mine, în opoziţie. Aceasta, bineînţeles, nu este cea mai bună utilizare a capacităţilor şi posibilităţilor noastre, într-un moment atît de complicat pentru Patria noastră. Totuşi, a venit rîndul oponenţilor noştri să dea dovadă de asemenea calităţi, de asemenea capacităţi şi abilităţi. Noi, însă, sîntem satisfăcuţi că lăsăm succesorilor noştri statul fără datorii în faţa societăţii, cu o datorie externă de cîteva ori mai mică, cu enorme rezerve valutare, cu planuri şi cu concepţii naţionale de dezvoltare, elaborate pentru toate sferele şi direcţiile - de la politica externă la cea socială, de la ocrotirea sănătăţii la ştiinţă. Le lăsăm succesorilor noştri pace şi stabilitate la Nistru, încrederea întregii societăţi în ziua de mîine şi concordie interetnică. Şi va fi o eroare periculoasă dacă ei vor renunţa la această moştenire a ultimilor opt ani şi vor porni pe o altă cale de dezvoltare a ţării.(Ai promis că rezolvi problema transnistreană, dar ai lăsat-o fix acolo de unde ai luat-o sau mai rău. Abia aştept replica economică a noii puteri. Aştept un fel de audit al ţării: să înţelegem cam în ce hău economic ne-au lăsat comuniştii. În vorbele tale nu am cum să cred, nu sunt tâmpit)

 

Însă, în orice caz, stimaţi compatrioţi, noi rămînem cu Dumneavoastră. În altă calitate, noi totuşi rămînem cu Dumneavoastră şi, ca şi pînă acum, vom apăra interesele şi drepturile Dumneavoastră. Sînt convins că vremea făuririi se va întoarce din nou pe pămîntul moldovenesc. Altfel, pur şi simplu nu poate fi. Mulţumesc tuturor celor care pe parcursul acestor opt ani au muncit împreună cu noi, care au crezut în noi, mulţumesc tuturor celor care doresc şi pe viitor să edifice împreună cu noi o ţară modernă, o ţară europeană de succes. Toate cele bune! La revedere. (Rămâi cu noi? S-o crezi tu. În jumătate de an vei fi o amintire urâtă a unui căpcăun cu care vor fi speriaţi copiii năzbâtioşi. Mulţumesc pentru faptul că ne-ai urat toate cele bune, însă nu noi te-am votat. Nu o fă pe adevăratul preşedinte. Probabil vroiai să spui adio şi nu la revedere.)

 

Atât a avut a ne spune Voronin. Cred că este un discurs important. După el noi, moldovenii, parcă ne-am trezit dintr-un vis urât. Să ne fie ruşine pentru aceşti ani în care am tropăit pe loc închipuindu-ne că alergăm spre Europa. Voronin a plecat, dar a promis că se întoarce. Timp de 8 ani, ca un adevărat miliţian ne-a tras pe dreapta, ne-a scos toată benzina din rezervor lăsându-ne pe toţi în pustiul Sahara. Totuşi, ne spune că va reveni. Aceasta trebuie să ţină minte noua putere. Este ca şi atunci când Hitler a murit, iar fascismul a fost doborât. Germanii, cât sunt ei de germani, le-a fost permanent frică să nu lunece din nou spre svastică şi SS. Şi nouă trebuie să ne fie frică de revenirea lui Voronin. Altfel nu o să putem merge înainte. A fost rău, dar sper acum că poate fi şi bine.

 

ps: Discursul lui Voronin mi-a făcut să-mi pice o lacrimă din… Va las să ghiciţi de unde mi-au venit emoţiile. Eu am treabă. Avem alegeri importante pe blog - ţara are nevoie urgentă de preşedinte.