Pe 28 aprilie 1969 de Charles de Gaulle a demisionat din funcţia de preşedintele al Franţiei. La 11 septembrie 2009 Vladimir Voronin îşi anunţă demisia din funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Indiferent de opţiunile politice, nimeni nu poate nega faptul că Voronin a devenit o figură importantă în istoria Basarabiei. Asemenea lui Gaulle acesta a încercat să transforme un mic stat din estul Europei ros de sărăcie, într-o figură puternică şi independentă, să consolideze puterea şi autoritatea statului, controlată până atunci de diverse grupări criminale.
Urmând tacticii lui Ştefan cel Mare (măreaţa figură a neamului românesc) Voronin a încercat să profite din neînţelegerile dintre marele puteri pentru a promova propria sa politică. Venit la putere ca promotor al apropierii de interesele Federaţiei Ruse, după doi ani devine un aliat al Statelor Unite şi României. Conştientizând jocurile de culise ale marilor puteri alege o stare de pendulare, neavând încredere nici în cei din Occident, nici în cei din Est, fapt care a trezit mânia tuturor celor care preferau să vadă în Republica Moldova doar un pion geopolitic care poate fi sacrificat în orice clipă pentru interesele marilor puteri. În această privinţă, portretul lui Voronin coincide cu cel al liderului francez Charles de Gaulle, care la fel a dorit o Franţă puternică prin promovarea unei politice interne şi externe dure.
La fel ca şi debarcarea politică a lui Charles de Gaulle, demisia lui Voronin are loc prin conspiraţia Stăpânilor Lumii: Un Fidel Castro, un Charles de Gaulles, un Franco, un Salazar nu poate fi tolerat de cei care pretind ca întreaga lume să se închine la picioarele sale, aşa cum nici un Mihai Viteazul, care putea să construiască un stat românesc puternic, nu a fost lăsat să-şi ducă opera până la capăt de duşmanii neamului.
Pentru istoria românilor, chiar dacă în prezent este neînţeles şi neapreciat, Voronin va rămâne una din cele mai importante figuri. Istoria îşi va spune verdictul, nu „râsurile” şi elementele degenerate care au ocupat cu neruşinare tronul care nu le revine.
Un alt element important care leagă soarta lui Voronin de cea a lui de Gaulle: pervertirea, degenerarea şi utilizarea în calitate de carne de tun a tinerilor de către diverse grupări subversive. Revoltele dirijate ale tinerilor din 6-7 aprilie 2009 pot fi comparată cu luna mai a anului 1968. Lupta pentru libertatea Basarabiei şi pentru românism autentic, în cele din urmă, nu este pierdută de Voronin personal, este pierdută de cei care simt cu adevărat responsabilitatea pentru românitatea din acest colţ de lume.
Totuşi, lupta continuă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
