M-a distrat copios discursul lui Igor Dobrovolski (difuzat la Pro TV) , antrenorul selecţionatei de fotbal a RM, extrem de indignat de criticile aduse echipei lui de vis. După ce a acumulat doar 3 puncte şi se situează pe ultimul loc în grupă, surclasată chiar şi de Luxemburg, după ca a pierdut practic toate meciurile, Igoraş tună şi fulgeră că ziariştii nu i-au lăudat adunătura de rataţi. Se tot umfla Igariok în pene că a jucat magistral împotriva tuturor, dar că soarta nedreaptă şi lipsa norocului nu le-a permis să fie printre lideri. Poate totuşi ar fi trebuit să joace mai puţin spectaculos, şi să iasă învingători din confruntări, că în orice sport, din câte ştiu, contează în primul rând rezultatul şi abia apoi spectacolul şi artistismul. Totuşi, celebrul antrenor se răstea neostoit la jurnalişti gesticulând nervos şi reproşându-le obsesiv că sunt buni numai de criticat. Căci acum câţiva ani sau poate câteva decenii, când selecţionata RM a câştigat un meci, nimeni n-a catadixit să scrie mai mult de 2-3 rânduri în gazetuţele lor, iar când se întâmplă să piardă (e de fapt hobby-ul lor!), gazetarii sâcâitori îşi întind mâzgâliturile nesuferite tocmai pe 3 pagini (cât de nedreaptă este totuşi viaţa!).
M-a surprins şi naivitatea publicului moldav. Tribunele stadionului au fost arhipline, iar suporterii au fost foarte activi. Judecând după vioiciunea de care dădeau dovadă, puteam să jur că RM îşi joacă ultima şansă şi că de meciul cu Grecia depinde calificarea la Campionatul Mondial. Într-o ţară cu un fotbal avansat, tribunele ar fi fost goale, iar antrenorul nu s-ar fi răstit arogant la ziarişti, ci ar fi primit un şut în fund zburând din funcţie şi ar fi fost huiduit cu poftă de suporteri. Norocul lui că fotbalul în RM e încă în perioada copilăriei, cu suporteri la fel de infantili ca şi jocul echipei pe care o susţin necondiţionat.
enervant.wordpress.com