"Brad Pitt (cel mai iritant lucru din film) are o mustaţă à la Clark Gable şi un aer uşor retard şi demonstrează că e unul dintre cei mai proşti actori ajunşi vreodată megafaimoşi."
Mă mai întreb, fără ipocrizie: "cel mai iritant lucru din film" o fi fost, pentru d-ra Anca Grădinariu (colegă de revistă literară cu dl Alex. Leo Şerban; aş fi îngrozit să am aşa colegi!), Brad Pitt în persoană sau mustaţa de Gable a personajului acestuia?! Nu se înţelege prea bine din topică... Este prima "cronică" de film, ever, în care descopăr că dl. Pitt este tratat, fără nici un dubiu, ca fiind "actor prost". Cunoscându-i cea mai mare parte a rolurilor jucate până acum, afirmaţia mi se pare cel puţin excesivă, dacă nu de o idioţenie ieftină, de jurnalist fabricat la serie, care nu-şi va găsi în veci calea maturizării. Nici măcar aia ”lentă”, comentată foarte sălciu, nimic notabil, într-o recentă Dilemă.
Dar revelaţia prostiei actoriceşti a lui Brad Pitt nu e tot ce poate Anca Grădinariu. Ia, poftiţi de verificaţi acest inept chapeau la articol: ”Cea mai importantă reuşită a lui Tarantino e că a reuşit (sic!) să-i facă pe americani să urmărească un film de aproape trei ore, vorbit în patru limbi. E bun, e rău? E bun, de rău ce e? E trash sau artă ascunsă în gunoi? Deci cam aceleaşi întrebări pe care le suscită cu fiecare film Tarantino.” Sunt neliniştit acum: cine nu a învăţat-o pe A.G. să scrie? Că gândire nu se mai ”face” demult la şcoală. Despre angajator nu întreb nimic - e însuşi Adevărul... Cotidian atât de ”quality”, încât publică pe prima pagină, astăzi, trimitere la ”ştirea” de interes naţional despre milionul de euro găsit sub salteaua lui Dolănescu.
