făceam autostopul pe şoseaua orhei-chişinău. şoferii noştri nu se opresc prea des să te ia, aşa că te bucuri dacă în 10-15 minute se opreşte ceva, fie şi un taxi care frânează brusc în mijlocul străzii. m-am apropiat.
- mergeţi la chişinău?
- da, şi mi s-a făcut semn să urc pe bancheta din spate.
am urcat şi imediat trei perechi de ochi s-au întors spre mine, ochi mari, negri. trei guri m-au salutat şi mi-au zâmbit binevoitor. am zâmbit din reflex probabil, deşi m-a cuprins o groază la văzul tatuajelor celor trei ţigani. m-am afundat în scaun, am început să răscolesc prin geantă, am găsit o revistă luată de la părinţi, din 1990, şi imediat m-am pus pe citit, să mă fac neutră oarecum. băieţilor însă li se trezeşte curiozitatea, mă întreabă ce anume citesc şi dacă nu-s jurnalistă.
- nu.

- cum te cheamă?

- irina.

- ce faci în chişinău, te’înveţi?

- da, şi învăţ.

- unde? ce?

- fac masterat în traducere.

- facmasterat? asta ce e?

- masterat. ciclul superior studiilor de licenţă. după masterat se face doctoratul.

- aha ! deci o sa fii doctor ?!

- nu, o sa fiu traducător, adică sunt, însă acum fac altceva.

aici a fost o discuţie despre preţurile contractelor, modul în care funcţionează achitarea studiilor de către stat, băieţii se arătau foarte uimiţi că deşi Moldova e aşa mică şi săracă are universităţi la uroveni cu cele din europa.

- eu nu am înţeles nimic, zice deodată şoferul, radu, cu un zâmbet pană la urechi.

- tu ce o să fii?

- traducător.

- şi ştii frantuza, rusa, angliiskii ?

- da, engleza, un pic franceza şi rusa.

- da acuma ce faci ?

- acum scriu manuale.

băiatul din faţa mea se arata foarte interesat de ocupaţia mea. se întoarce spre mine.

- da’ tu ai putea sa scrii o carte despre ţigani? despre tradiţiile lor? despre istoria lor. iaca ţiganii au venit în sec 6 î.e.n. din india. acolo s-a întâmplat ceva şi ei s-au raspolojit în toată lumea.

- interesant, dar scriu manuale, tehnice, nu fac cronologii sau literatură.

- aaa, ei da poate în viitor, aşa..

- poate,

şoferul, cel mai vesel dintre toţi mă întreabă :

- da ţigăneasca ştii?

- din păcate nu.

- când o să mă mai întâlneşti, să-mi zici: ◄€◘☼▓▪▪▪♠☼◄€◘☼▓▪▪▪♠☼◄€◘☼▓▪▪▪. era o frază în igănească, care însemna  salut. nu am reţinut niciun sunet şi întreb:

- cum se scrie această expresie ?

- tot aşa, răspund ei într-un glas.

- aţi putea să-mi scrieţi această frază, cu alfabet latin ? ei încep să râdă:- dacă noi nu ştim să scriem. noi nu avem şcoală. la noi important e să ştii să numeri banii şi să cântăreşti aurul. în moldova dacă n-ai bani eşti nime!

- dar aveţi permis de conducere, înseamnă că aţi făcut şcoala auto, nu? iar hohote de rîs.

- 5000 de lei si pravaua-i a ta ! apoi ia zi şi tu irinuţa, e pravilino să fie aşa la noi în ţară?

- nu, e incorect şi mai ales periculos. puneţi în pericol vieţile oamenilor. mi-e frică pentru voi şi pentru mine.

- aaaa, nu-ţi fie frică…în mine poţi avea încredere ca în tine însuşi.

- însăţi, zic eu, la care unul din ei confirmă :

- însăţi e drept, însuşi înseamnă înăuntrul tău! râdem acum toţi.

- irina, tu nu te speria, eu toata viaţa mea am fost comic ! zice soferul, nu gomic, da’ comic. iar rîd.

- care-i diferenţa? întreb eu.

- tu nu ştii? comic îi un om vesel, ca urschi, ori ca…mmm…da gomic e … e de la gomosexualist…mi se explică.

- homosexual, zic. şi ce e rău în asta?

- …ăsta face prostii. ăsta nu face cu femeia, da’ face cu bărbatu’, ori ghei îi mai zice. poate n-ai auzit, asta noi aşa grăim, să ne ierţi că poate nu-i corect…

băiatul de langa mine, de pe bancheta din spate îi întreabă pe ceilalţi doi:

- da’ iaca ce înseamnă pedagog?

- pedagog e profesor, om învăţat, zice şoferul.

- apoi da, da’ noi altceva avem în vedere când zicem cuiva pedagog, aşa-i? clar că fata nu ştie.

nu comentez nicicum. aş vrea să discute despre orice, dar să nu mi dea atenţie, încă am o stranie senzaţie de frică. intrăm în oraş. am convenit că mă lasă la circ dar ei întorc spre petricani.

- mergem la zapravcă şi după aia la circ.

ne oprim la benzinărie.  şoferul se întoarce spre mine.

- irina, da’ tu eşti frumuşică, ia dă mâna dreaptă. ooo ce albă-i, nu ca ale noastre, de la sapă… dacă mi-ar da mie dumnezeu aşa femei’, nu-mi trebu nică mai mult.

- eşti sigur că ai nevoie de ea? nu-i mai bine singur, şi liber? întreb eu fără să ştiu ce foc aprind…m-au atacat toţi trei :

- cuuum fără femei? cuuum femeia fără bărbat ? da’ dumnezeu de ce ne-o creat aşa ? treb să şii împreună şî să facă copchii ! etc, etc, etc.

- iaca tu, tu şi o să stai fără bărbat ?

- de fapt aveţi dreptate zic, fără să insist pentru că am înţeles că e un subiect prea sensibil pentru ei.

aici mi-au povestit o istorie despre o fata de 24 de ani, care învăţa la facultate şi avea dureri foarte mari de cap. o clinit. medicul i-a zis că învaţă prea mult şi că are nevoie de bărbat. fata, virgină fiind, s-a supărat. nu a ascultat de doftor, iar peste o lună a murit. istorioara asta avea menirea să mă convingă că trebuie să te căsătoreşti şi să studiezi mai puţin dacă vrei să mai trăieşti. trist.

- ira, irina, ori irinutsa ?

- oricum.

- frumos nume, hai dă numărul tău de telefon să ne mai obşim.

- nu pot, am un prieten foarte gelos, îşi iese din minţi dacă vorbesc cu alţi bărbaţi, zic eu intuind că argumentul ar trebui să mă salveze şi am avut dreptate.

-ee, aaaa, iartă-ne, noi nu ştim care-i situaţia ta personala, iartă-ne, noi cu nicio intenţie rea, au început toţi să-şi ceară scuze.

- ok, zic eu, nu-i nimic grav, puteţi opri aici la cerc? şi îi întind şoferului 10 lei.

- lasă irina, data viitoare când ne-om întâlni o să vorbim deam altfel.

- şi dacă nu o să ne mai întâlnim?

- znacit ne sudiba. jalca că n-o să ne mai putem obşi.

- o zi bună şi aveţi grijă la drum.

am ieşit. huh. amabili băieţii. mă uit în jur, oare câţi şoferi opriţi acum la semafor au permisurile cumpărate?