Fortele armate dintre Prut si Nistru isi serbeaza aniversarea. Concert, fast, felicitari oarbe, vorbe goale cu oameni de vaza –ministrul MAI si comandantul suprem. Discursuri pline de patriotism si de auto-importanta.
Armata Moldovei nu este ceea ce pretinde a fi si nu se apropie nici catusi de putin de ceea ce ar trebui sa fie. Cu toate acestea, populatia inghite siguranta oficialilor care isi pun cuvantul la bataie ca fortele noastre armate sunt capabile sa asigure securitatea statala, ba mai mult, acestia pretind la rolul major pe care il au militarii la inlaturarea efectelor accidentelor naturale si in implicarea acestora in misiuni internationale – aici dementa atinge cote impardonabile: Moldova incearca adancimea Golfului Persic cu ambele picioare si cu privirile ratacite printre furtunile de nisip iraqiene, dar se ineaca cu o lingura de apa in trans.nistria
Incerc sa aflu similitudini pe aceeasi nota, struna romaneasca. Gasesc inutila comparatia din start (Romania, aderand la UE, a renuntat la serviciul militar obligatoriu, o chestie normala intr-un stat democratic). Nostalgia urss-iana a stagiilor militare, pregatirii si calificarii militarilor, dotarii fortelor de aparare nationala ne urmareste pana in prezent, dar toarna un adevar rece de care ne ascundem cu totii – rolul armatei nationale. Sper sa avem curajul sa recunoastem ca acest capitol nu reprezinta decat o fila stearsa dintr-o carte invechita. Un as in maneca celui care are puterea in mana.
Moldova are nevoie de armata precum un caine un drob de sare. Nu exista o economie care sa necesite aparare, nu este un stat care sa aiba voce politica, ba mai mult, nu exista posibilitatea unui atac armat extern. Singura si cea mai buna arma pt aceasta palma de pamant este propria ne-importanta. Invizibilitate altfel spus.
De cealalta parte a baricadei sta pitita barbatia viitorilor moldoveni, cu radacini adanc implantate in virilitatea tatilor caliti pe meleaguri stan-iene: Afgani-, Kazah-, Uzbeki-, Tadjiki-, etc. – pamanturi de unde casa nu se vedea decat o data la 2 ani, context care ne face sa devenim penibili. Or, nu la Balti sau la Chisinau sau Cahul se face scoala vietii. Nu ai cum sa te intorci barbat atunci cand ai permisiune o data la 5 zile pt ca ti-e dor de fusta mamei. Asa ca s-o lasam mai moale cu condamnarile la adresa tradatorilor care an de an dezerteaza de la misiunea barbateasca de a servi patria.
Prefer sa numar filele neinvatate pt examenul de maine decat zilele ploioase cu paduchi camuflati si dusuri sovietice. Suna dur? Nu. Pt ca barbat esti atunci cand femeia geme de placere, nu atunci cand incerci sa devii incasand al zecelea pat de pusca.
