Motto: Ana li hac
După adevăratele lupte ale anului 89, au venit alegerile anului 90 şi deştepţii ghimpi şi şalari au decis că luptătorii trebuiesc marginalizaţi. Şalaru mi-a declarat deschis: ai să fii denigrat întrun ziar şi la TV. După cum a şi urmat. În ziarul Tinerimea Moldovei m-a defăimat niţel V Reniţă, nimic grav, doar intenţia evidentă de diminuare a rolului meu. Am cîştigat procesul intentat lui şi ziarului mai mult din cauza că nu s-au prezentat
La TV am fost atins grav în onoare şi demnitate. Doi medici, un muncitor, un activist de partid ş.a. în direct au acuzat extrtemismul, pe mine personal, defăimîndu-mă prin comparaţie cu V. Tutunaru – schizofren şi ucigaş. Asta în faţa unui popor întreg, cum se zice. Am zis că este halal de moldoveni dacă acceptă să le fie în aşa hal terfeliţi eroii.
Am rămas chiar perplex, dar am apelat la justiţie. La sectorul centru, jude Vition. La cîteva şedinţe s-a prezentat Ţurcanu de la TV; Şalaru şi Ghidirim însă nu s-au prezentat. Am fost foarte mirat să primesc apoi înştiinţarea că procesul a avut loc deja şi l-am pierdut. Deştepţi băieţi juzii moldoveni! Au făcut o şedinţă la care nu am fost citat… Din cîte ştiu Vition este acum foarte sus – la Curtea Supremă…Nu mă miră.
Auzindu-l recent pe Tolea la VB cu critici la adresa clerului pravoslavnic mi-am amintit de primul meu conflict cu el. Era în toamna lui 1988, eu avem un articol / Abecedar sau Abîvîgîdar?/ pe care toţi î-l lăudau, dar nimeni nu îndrăznea să-l publice, pe care am încercat să-l citesc în cenaclul A. Mateevici. Tolea m-a oprit acolo unde eu în conformitate cu Kantemir / Descrierea Moldovei / afirmam că barbaria, inclusiv slavonia şi kirilia ne-au fost impuse de bulgarii, care ne-au băgat pe gît ortodoxia. Regret că m-am conformat atunci, nu am avut spontaneitatea necesară.
Ulterior am avut şi eu grijă să-l supăr, dar nu am reuşit. Ca orice ticălos populist s-a bazat pe prostia plebsului. Îi spuneam, de pildă, să numere banii pe care îi strîngea la cenaclu şi să dee socoteală de ei. A furat astfel “ de la popor” circa 50 mii de rupii sovietice. Asistenţi îi avea pe băieţii lui Dabija – D. Mihail şi I. Caţavencu /!/. Dinu, care ţin minte a adus puşculiţa vopsită în tricolor, întrun moment de sinceritate a recunoscut că a băgat măna în ea, dar nu adînc. Lua doar monezile jubiliare cu chipul lui Ilici. Cum s-a îmbogăţit în continuare Tolea o ştiu de la gurile rele: comerţ peste Prut cu televizoare etc. Dar mai apoi – prin alipirea la clanul Stati.
Şi eu trebuie acum să accept că libertin-demorahaţii sunt cinstea etc /am uitat sloganul/ timpului nostru. Să mă împac cu gîndul că pentru Lat-în-Şale, Lat-în-Fund etc nişte tineri sinceri şi valoroşi şi-au pus în pericol viaţa, cariera.
Dar nu Tolea e vinovatul, nu pe el ţin ura mea cea mare. De vină e plebs moldovanorum, care susţine o astfel de “elită”. Tolea-i profitorul obraznic şi şmecher şi…
Iurie Ţurcanu

Pis. Motto e un test. Dacă cineva nu ştie în ce limbă este şi ce înseamnă, ar fi bine să nu comenteze.
Piis. Laţiînfund, latifundiari adică, avem mai mulţi. Cei ce citesc curaj se vor pricepe pe care fund îl am în vedere aici.
Piiis. Nasc şi la Criuleni profeţi, asta-i bine. Mai rău că sunt minciunoşi. Dacă e să ne referim la evenimentul 7 aprilie e de mică importanţă că cineva l-a ghicit /la 1992!/. Esenţialul e că l-am putut evita, cu puţină minte, care nici după eveniment ionii noştri pozitivi nu au primit-o. Dlea oceni, oceni tupîh povtoriaiu: la 7 aprilie a fost trasă cortina pe Prut, cam ca la 28 iunie 1940.