Aud la tot pasul cum societatea, vedete, personalităţi ilustre îşi manifestă îngrijorarea vizavi de abuzarea copiilor, fapt care le poate provoca traume pshice, compromiţându-le viaţa adultă. Întotdeauna se porneşte de la ideea că, din start, copilul este heterosexual, abuzul putând avea loc într-o singură direcţie şi cu un singur efect: pervertirea sexualităţii copilului heterosexual şi transformarea lui ulterioară în homosexual. Niciodata nu se ia în calcul ideea că un copil poate fi eventual homosexual, şi că educaţia heterosexuală îi poate provoca grave prejudicii sănătăţii psihice, sechele care îl vor marca definitiv, pe toată viaţa.
Bineînţeles că societatea heterosexuală găseşte scandaloasă ideea că şi copiii sunt înzestraţi cu instinct sexual, că pot avea fantasme erotice, nu mai vorbesc de cele homosexuale, considerate unanim drept perversiuni cauzate de nişte evenimente violente în viaţa copilului (diverse abuzuri, viol etc.), o deviere care n-ar fi intervenit dacă acesta ar fi avut un parcurs normal al vieţii, fără traume.
Acum ştiu că societatea, prin intermediul instituţilor sale, se face vinovată de faptul că mi-a creat o sensibilitate ostilă firii mele, care mă face să fiu tot timpul în dezacord cu instinctele mele, că mi-a anulat pur şi simplu sexualitatea, că mi-a distrus viaţa. Doar că în cazul meu şi al altora ca mine n-a făcut nimeni la timpul lor declaraţii pline de indignare vizavi de abuzul la care suntem supuşi, de folosirea pe post de cobai în experimentele lor, de contrafacerea instinctului sexual, de grefarea pe creier a unei informaţii care să conducă fie la pierderea raţiunii, fie la sinucidere, fie, în cel mai bun caz, la depresie.
Şi nici acum nu s-a schimbat nimic. Actualii copili homosexuali sunt abuzaţi de educaţia heterosexuală, dar nu pot protesta. Sunt prea mici ca să înţeleagă ceva.
enervant.wordpress.com