Tot mai des observ o tendinţă megalomaniacală la tineri în a folosi obsesiv englezisme în exprimarea lor. Nu toţi. Unii. Şi nu mă refer la un "hello" sau un " funny" aruncate pe mess sau pe facebook drept o replică rapidă, interjecţie sau comment. Sunt absolut ok cu dînsele, chiar le folosesc şi eu frecvent, căci un "ok" e mult mai rapid uneori.
Mai mult ca atît, apreciez utilizarea lor potrivită, atunci cînd un cuvînt împrumutat se lipeşte perfect în decor şi poartă o încărcătură semantică mult mai bogată decît varianta autohtonă. Utilizate corect aceste cuvinte dau un gust amărîu de ironie sau de glumă, conferă stil vorbitorului, fac discuţia mai picantă. No problema pînă aici.
Dar nu şi utilizate abuziv, de parcă noi nu am şti că în ziua de azi engleza e o disciplină ce se studiază obligatoriu. Sau poate e un mod de a ne informa că: "Well, eu am studiat cîţiva ani peste hotare şi sunt atît de bleg că mi-am uitat limba maternă." (Pardon, nu bleg - down). Sau o altă posibilă variantă: " Beibi, eu am fost cu Work and Travel şi sunt cul." (Anterior a fost luzer).
What the fuck??? Asta nu e cool, şi nici what the fuck, simplu fuck sau shit tot nu e cool. Şi nu mă întrebaţi ce se face în brains-urile mele şi care-i reason-ul sau point-ul că scriu această postare. Vorbiţi normal româna, vorbiţi normal engleza şi toate limbile pămîntului pentru că asta nu e cul, asta e BULŞIT.
