dedicaţie din locul unde orice cortină cade şi se aude nefiresc de însângerat sufletul...
noaptea asta e altfel. plânsă.
se agaţă cu amândouă infiniturile de tâmplele mele şi cade în gol...
în urma ei o lacrimă ca o dâră argintie.
numai bună de rană adâncă pe suflet.
"fluturii trăiesc doar o zi!"
plâng. pentru prima dată plâng interzis şi râd din suflet fără gratii.
- nu mă privi. sunt caraghios aşa şi timpul trece. îmbrăţişează-mă!
- dar praful de pe aripi?
- lasă-l! nu mai are importanţă dacă atunci când îmi mângâi aripile îmi ştergi zborul. oricum zborul fără tine nu mai are nici un rost.
te privesc. plângi. plângi şi râzi deopotrivă atingându-mi aripile oftând. sfâşii ştiai?
nici nu mai ştiu dacă dincolo de vis te-am cunoscut vreodată. nici nu vreau.
tremur. tremuri şi tu.
doi goi tremurând în noaptea care s-a sinucis. unul cu altul.
unul în altul. unul altuia. îmbrăţişaţi.
- iubitule... mâine?
- iubito ai uitat? repetă după mine...
"fluturii trăiesc doar o zi!"
"FLUTURII TRĂIESC DOAR O ZI!"
eu dac-am trecut pe lângă ziua aceea?
tăcere! se aude un glas de undeva. tac.
în noaptea asta se roagă Dumnezeu!
e prea multă linişte!!!!
