Am încercat de mai multe ori să găsesc un sinonim pentru sintagma “apărători ai drepturilor animalelor”, care între timp mi-au devenit mai odioşi decât javrele propriu-zise pe care le protejează, indiferent că sunt câini de luptă sau maidanezi. Un cuvânt care să înlocuiască sintagma greoaie, care în plus induce în eroare. Am tot meditat până am găsit ce-mi trebuie. Cred că sinonimul este “zoofili”. Adică iubitori de animale. Le iubesc atât de mult încât ar prefera să vadă oameni sfâşiaţi sub ochii lor decât sacrificarea potăilor mult iubite.
Am pus nu o dată la îndoială sănătatea lor mentală, atracţia exagerată pentru patrupede şi privilegierea confortului lor cu preţul transformării în calvar a vieţii bipedelor. Este suficient să găsească un hoit de maidanez (e firesc sa mai moară câte unul din ei, doar sunt zeci şi sute de mii în tot Chişinăul) şi imediat zoofilii ies în stradă cu pancarte şi megafoane să protesteze împotriva exterminării celor care ne terorizează zi de zi, care ne fac viaţa imposibilă. Şi scot argumente din burtă, coapse şi urechi. Cică copiii o să devină violenţi dacă vor vedea câini murind (în loc să se lase muşcaţi de ei), iar populaţia adultă ar fi profund marcată de trecerea lor în nefiinţă.
Aş fi curios să cunosc reacţia scandinavilor, nemţilor şi altora care ne sunt permanent aduşi drept exemplu, dacă s-ar trezi peste noapte cu haite de câini pe străzi care se simt agresaţi că le calci teritoriul, care nu se mai tem de mulţimea de pe stradă, de maşini şi sar cu turma să te sfâşie. Ar suporta situaţia creată, să fie subordonaţi patrupedelor, s-ar adapta la ritmul lor de viaţă sau ar chema poliţia să cureţe teritoriul de intruşi, numiţi de unii şi “cei mai buni prieteni ai omului”?
enervant.wordpress.com