Pamant spalat cu lacrimi si cu sange pe care m-a semanat Dumnezeu… tinut in bratele moi ale Prutului si cele triste ale Nistrului. Pentru ca nu as fi ajuns student la Cluj-Napoca daca nu ma nasteam intr-un sat amarat de la 20 de km de Balti si la altii vreo 60 de Prut, gardul cu sarma ghimpata care ne taie privirile impanzite de frica ce se inalta ca niste liane catre Europa. Acea Europa din care noi avem interzis sa facem parte.

Mergeam zilele trecute cu troleul prin Cluj si la un moment dat a cazut lumina. A trebuit sa bag o lansata de 200 de metri ca sa prin un autobus in care am fost leganat ca pe patul de moarte, asta dupa ce soferul salbatic franeaza ca nebunul de frica sa nu calce zebra pe care nu mai trece nimeni. Si toate astea le treci cu ochii numai daca nu ai ocazia sa mergi o zi si de 4 ori sa fii aruncat ca un cadavru pt ca nesimtitu’ ala care conduce este platit de statul roman sa faca asta. Probabil. Probabil aia si probabil inertia o fi de vina. Fi’iar dracului de fizica…

Imi doresc sa traiesc intr-o Moldova normala. Acolo am scos primul scancet, acolo am facut primul pas, neamul meu acolo se odihneste si acolo vreau sa imi putrezeasca si mie osemintele. Pentru ca, la naiba, oricum e pamant romanesc. Nu voronin sau stati schimba istoria. Si cu toate promisiunile pe care mi le-am facut ca nu mai revin acasa, tot acolo imi doresc ca o data si o data sa fie un mediu care sa ma atraga si in care sa fie placut sa traiesti si sa lucrezi. O avea Romania un fotbal mai bun si Carpatii si Dunarea si pe ardeleni, dar tot este un ceva care dupa 3-4 luni de studentie te cheama acasa. Nu stiu cum ii spune, dar te face sa cazi pe ganduri, sa vezi lumea prin ceata, sa visezi noaptea aiureli, iar diminetile sa nu mai para atat de luminoase. O fi ceva mai inalti muntii superbi de aici decat dealurile pe care am ratacit ani de zile acasa, dar tot o apa is cersetorii de aici ori cei de acolo, zdruncinatul din trolee de aici ori in cele de acolo, tiganii de aici sau cei de acolo. Mizeria si dezgustul pe care mi l-am educat in Bucuresti, am ocazia sa il cizelez si in Chisinau. Nu vad nici o diferenta in cele 2 capitale.

Sau, cum imi spunea acum 2 luni un domn de la agentia de turism unde imi facusem practica… “Bravo! Ai ajuns aici, faci niste studii bune, dar inca nu ai parcurs nici jumatate din drum. Urmeaza partea mai grea, partea a doua, cea de care fugim cu totii. Acum trebuie sa te intorci acasa si sa schimbi ceva, pentru ca daca este in stare sa o faca cineva, tu esti acela. In 90′ si mie mi s’a propus sa plec in State sau Germania, dar am zis ca am de schimbat cateva lucruri in Romania…”

Exista o fibra de adevar in spusele omului. Si in piesa aia cu “veniti acasa mai copii” tot un adevar exista, ala cu venirea din cele 4 vanturi ale uniunii… Nu neg ca ma simt si aici ca acasa, dar ma seaca comparatia asta “ca acasa”. Casa aia unde vamesii se uita ca hienele la tine, cu satele pline de batrani, cu aerul de mentalitate bolnava, cu oamenii in cravata rosie care nu au minte nici cat un bob de mazare…