Apar ca ciupercile după ploaie şi se înmulţesc mai dihai ca iepurii de laborator. Vorbesc de analiştii politici care au început să polueze internetul. N-ar fi o problemă, nu-mi plac, sar peste ei şi gata - am scăpat. Dar de unde? Îi bagă alţii în seamă, ziare, site-uri, de-mi omor creierii cugetând, băi ce dracu o fi spus inteligent aceşti tovarăşi de scrie în ziar despre ei?

 

Aşa că mă înşir pe citit. Citesc, citesc, dar pierd rândul, gândul mă duce la altceva şi realizez că sunt pe alt site, căutând cu totul altceva. Mă ambiţionez şi revin la analiză, dar fără succes. Articolul aşa şi nu-l termin. Nu sunt eu de vină. Dar ce? Felul în care scriu respectivii domni. Mai exact, stilul abordat în analiza sau comentariul politic compus pe genunchi. Să-l luăm, absolut întâmplător, pe Denis Cenuşă. Are şi un blog: cenusadi.wordpress.com . Să vedem ce scrie în una din ultimele sale analizuţe.

 

Retorica agresivă şi anti-occidentală întrebuinţată de preşedintele PCRM, V. Voronin, confirmă în mod repetat iraţionalitatea şi anacronismul acestei forţe politice perimate, dar nedornice să părăsească cu demnitate viaţa politică centrală. Pe fondul unei fobii electorale accentuate (fredonate regulat de V. Voronin), liderul comunist a reuşit recent să-şi revigoreze autoritatea politică intra şi extra-partinică „ştearsă” şi fragilă prin comunicarea „tet a tet” cu preşedintele rus D. Medvedev. Paradoxal, dar acest lucru a fost inoculat şi în cazul cu prim-ministrului ucrainean, pe marginea controversatului regim de intrare a moldovenilor pe teritoriul ucrainean, instaurat de Guvernul „Timoşcenko”, iar apoi în mod uluitor denunţat tot de el. Or, Voronin îşi revendică semnificaţia de figură politică majoră capabilă în continuare să acţioneze, chiar şi pe plan extern. Discursul formulat de liderul PCRM, ulterior interpretat şi răspândit de „câinii de pază” (watchdogs) a regimului comunist (postul TV „NIT”) reflectă obiectivele elaborate în laboratoarele comuniste şi probabil convenite cu Moscova (în timpul întrevederii Medvedev-Voronin au fost puse în discuţie probleme legate de situaţia post-electorală din Modova).

 

Pfoa! Of, of, capul meu. Să traducem! Retorica înseamnă de fapt - discurs, dar aşa este la modă la noi, analiştii, să-i spunem - retorică. Anacronism, perimat - înseamnă învechit, dar noi nu-i spunem aşa, poate chiar înţelege cineva ce am zis şi nu ne consideră deştepţi. Pe fondul unei fobii electorale - expresia a devenit aproape un clişeu. O folosim atât de des, încât suntem acuzaţi de limbaj de lemn. Nu mai ţinem minte cine a enunţat-o prima dată, dar a sunat atât de bine, încât nicio analiză nu merge fără a avea ceva pe fondul a ceva, de data asta a fricii, pardon al unei fobii. Mă întrebaţi ce vreau să spun prin să-şi revigoreze autoritatea politică intra şi extra-partinică „ştearsă” şi fragilă? Adică, autoritatea lui Voronin a fost slabă, dar s-a întărit ca după un pumn de viagra băut cu un pahar de russkaia vodka. Clar, da? Mergem mai departe. Toată logoreea de cuvinte frumoase, anglicoase mă pun în valoare pe mine, comentatorul, dar nu comentariul. Nu e decât o formă cu un conţinut greu de digerat. Asta este din păcate analiza politică a lui Denis Cenuşă pe care nu-l ştiu, dar pe care îl rog să-mi ierte traducerea.

 

În ceea ce mă priveşte, de când mă ştiu, m-am ferit de limbajul de lemn. Îl au bine dezvoltat de exemplu poliţiştii. Mai nou văd că şi comentatorii politici. De ce să creăm propoziţii inteligente, sclipitoare? Ne ascundem în spatele unor expresii consacrate şi suntem liniştiţi că am spus ceva. Eu nu deţin adevărul absolut, nu-l posed şi nu-l voi poseda vreodată. Textul de mai sus este doar o părere, dar voi ce părere aveţi?