Pactul “Molotov -Ribbentrop” (23.08.1939) – huliganism politico-militar sovieto-german împotriva României şi răpirea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa.
(Declaraţia participanţilor la mitingul din Parcul Ştefan cel Mare). Chişinău 23.08.2009.

Prin semnarea la 23.08.1939 a Pactului de neagresiune între Germania fascistă şi Rusia comunistă şi a Protocolului adiţional secret la el (zise Pactul Molotov-Ribbentrop) Europa a fost împărţită în sfere de interese germano-sovietice. Prin aceste documente s-a pus baza politico-militară şi juridică pentru dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial, în care au fost atrase 61 de ţări cu o populaţie de 1.700 mln. oameni din care 60 mln. au pierit pe câmpul de luptă, iar alte 35 mln. au fost schilodiţi.
Imediat după semnarea acestor documente odioase, ţările semnatare au trecut la realizarea prevederilor lor. Astfel, aproape simultan armatele Germaniei şi ale Rusiei au năvălit banditeşte asupra Poloniei şi au dezmembrat-o. Teritoriile ei au fost înghiţite de către invadatori. Polonia a încetat să existe ca stat european. La 7 noiembrie 1939 armata stalinistă şi cea hitleristă au organizat în comun o paradă militară în oraşul Brest, sărbătorind victoria asupra Poloniei. Astfel, Stalin ţi Hitler, braţ la braţ, au declanşat cel de-al doilea război mondial.
După răfuiala banditească cu Polonia aceşti agresori sângeroşi au săvârşit o serie de acte similare împotriva altor ţări europene: Rusia, prin război crâncen, acaparează o parte considerabilă a teritoriului finlandez în 1939-1940, pune la cale răsturnarea guvernelor constituţionale din Lituania, Letonia şi Estonia, iar ulterior încorporează aceste ţări în componenţa URSS. În baza punctului 3 al Protocului adiţional-secret al Pactul Molotov-Ribbentrop, la 28 iunie 1940, prin ameninţare cu război, Rusia comunistă răpeşte de la România străvechiile ei provincii: Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa. În acelaşi timp Germania fascistă ocupă Cehoslovacia, Franţa, Belgia, Danemarca, Norvegia, Olanda, Grecia, Albania etc.
După ce ambii satrapi (Hitler şi Stalin) şi-au scăldat baionetele în sângele popoarelr europene, s-au apucat “la trântă” între ei, mânâdu-şi propriile popoare spre ghilotină, ambii urmărind scopuri similare: dominaţia în Europa şi în lume. Primul (Hitler) râvnea să încalce pe “calul alb european”, ca să nimicească fascismul comunist şi să-şi lărgescă spaţiul vital pe contul rivalului său din răsărit, cel de-al doilea (Stalin) – să se urce pe afetul “katiuşei”sale pentru a nimici fascismul german, apoi să facă o “promenadă” prin Europa şi prin lume pentru a exporta revoluţia comunistă şi, în final, să se caţăre pe creasta Alpilor şi să privescă cu satisfacţie de la înalţimea de acolo la Terra comunizată de el – vise himerice ale maniacilor din Rekhstag şi din Kremlin.
România s-a folosit de războiul Germaniei cu Rusia şi la 22.06.1941 începe ostilităţile împotriva acestei ţări pentru a-şi recupera provinciile ce i-au fost răpite la 28.06.1940. Astfel, prin caracterul şi scopurile sale războiul României cu Rusia se deosebeşte radical de razboiul Germaniei cu această ţară. În timp ce Rusia şi Germania duceau între ele războaie imperialiste, de cucerire şi ocupare de noi teritorii şi popoare, România ducea un război drept, de eliberare naţională, pentru a-şi recupera ceea ce-i aparţine din veacuri – Baasarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. În numele acestui scop sacru pe frontul de Est şi-au jertfit viaţa 624.740 de români – morţi, răniţi şi dispăruţi, iar Ţara a consumat imense mijloace materiale şi financiare.
După înfrângerile de la Stalingrad şi Cotul Donului (1942-1943) a devenit clar că Germania a pierdut războiul cu Rusia. În aceste condiţii Guvernul Român a început negocierile cu Puterile Aliate pentru încheierea armistiţiului şi ieşirea României din război. Negocierile erau dificile.
Ofensiva vertiginoasă sovietică din anul 1944, a agravat situaţia moralo-politică şi socială din România şi a accelerat formarea şi consolidarea opoziţiei antiguvernamentale, care s-a constituit în Blocul Naţional Democratic, format din Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Partidul Social-Democrat şi Partidul Comunist.
La 23.08.1944 regele Mihai I îl convoacă pe Mareşalul Ion Antonescu la Palatul Regal şi-i cere în mod categoric încheierea imediată şi necondiţionată a armistiţiului propus de Rusia înca la 2 aprilie 1944. La această propunere Mareşalul a răspuns, că este de acord să semneze acest armistiţiu cu următoarele condiţii: 1. Rusiei I se acordă un coridor de 25-30 km în Nordul Moldovei pentru trecerea armatelor sale spre Balcani. În restul teritoriului Ţării sovieticii nu au ce căuta. 2.României I se garantează independenţa şi suveranitatea pe întreg teritoriul Naţional, inclusiv asupra Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutulu Herţa. Este de menţionat faptul, că anume aceste condiţii au fost negociate de către Guvernul Antonescu şi, în fond, acceptate de către Rusia pentru încheierea armistiţiului. (Tratativele au fost duse prin intermediul Ambasadorului URSS l-a Stokholm, doamna Alexandra Kolontai).
În lipsa acestor garanţii România urma să continue luptele în Carpaţi şi pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila, dotată cu 1660 cazemate, înzestrate cu tunuri şi arme automate, destinate apărării Câmpiei Dunării şi Bucureştiului.
Refuzul Mareşalului de a semna imediat şi necondiţionat armistiţiul umilitor cu Rusia s-a soldat cu lovitura de stat de la Bucureşti din 23 august1944, destituifrea neregulamentară a lui Ion Antonescu, răsturnarea Guvernului său şi punerea lui sub acuzare pentru “trădare de patrie” şi în postură de “criminal de război”. Această învinuire vicleană şi nedreaptă s-a finalizat cu pedeapsa capitală în iulie 1946 a Soldatului, Ofiţerului, Generalui, Mareşalului şi Omului Politic şi de Stat, Ion Antonescu – Erou Român al 3 războaie (al celui de-al 2-lea război balcanic (1913), a primului şi celui de-al 2-lea războaie mondiale) – Om care şi-a închinat viaţa şi toate capacităţile sale slujirii cu credinţă României şi Poporului Român. Crezul lui, devenit aforism, a fost : ”A da ţării totul, fără a cere de la Ea nimic”.
Ca răspuns la toate acestea Patria l-a însemnat cu cele mai înalte distincţii ale sale, i-a încredinţat Eroului său cele mai responsabile şi onorabile posturi. Un astfel de Om nu poate fi “nici trădător de Patrie“ şi nici “criminal de război”- învinuire odioasă ce i s-a incriminat de către un tribunal improvizat de comunişti, paraşutat de Moscova la Bucureşti special pentru acest scop.
În aceeaşi zi (23.08.1944), imediat după arestarea Mareşalului, Regele face publică proclamaţia sa către Ţară. În ea se menţionaeză că în ceasul greu al istoriei naţionale nu este decât o singură cale pentru salvarea Ţării de catastrofa totală: ieşirea ei din Alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. În acest scop România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii şi din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva Armatei Sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Oricine s-ar împotrivi acestei hotărâri, este declarat duşman al neamului românesc.
Rusia, însă, a tărăganat semnarea armistiţiului pînă la 13 septembrie 1944, continuînd operaţiile militare de cucerire a României, dezarmînd unităţile militare ale ei dislocate în Basarabia şi Bucovina (care încetase de a opune rezistenţă), luînd armamentul, muniţiile şi proviziile lor drept “trofee de război”, făcînd prizonieri 150 mii de soldaţi şi ofiţeri romîni, pe care i-a mînat pe jos ca pe vite în lagărele de concentrare din Siberia. În perioada 23.08 – 12.09.1944 sovieticii au acaparat întreaga flotă militară românească, o mare parte din navele comerciale de pe Dunăre şi Marea Neagră, 227 de locomotive şi 23000 de vagoane de cale ferată, practic toate avioanele, camioanele şi automobilele particulare, o bună parte din turmele de vite, instalaţii tehnice etc. România a pierdut întreaga sa capacitate de producţie, realizată cu sacrificii vreme îndelungată, paralizîndu-i-se întreaga economie.
Şi mai nefast a fost destinul Basarabiei şi a Nordului Bucovinei, care primele au suportat atacurile barbare ale hoardelor staliniste în număr de 1 250 000 soldaţi şi ofiţeri dotaţi cu 1600 de tunuri şi branduri, 1870 de tancuri, 2200 avioane, care depăşeau de 2-4 ori armatele germano-romîne, care apărau aceste provincii româneşti. În urma bombardamentelor continuu de 4 zile (20-23.08 .1944) au fost distruse şi apoi luate cu asalt Chişinăul (cucerit la 24.08. 1944 cu 76% din clădirile sale distruse), Tighina (80%), Orheiul (71%), Bălţul (50%), Tiraspolul (44% de clădiri distruse). În total în timpul operaţiei Iaşi-Chişinău sovieticii au distrus 16499 de clădiri, inclusiv case de locuit 8434, staţii electrice -31, întreprinderi industriale -1037, 200 000 ha de semănături, peste 30 000 mii ha de vii şi livezi. Conform datelor Comisiei de Stat pentru evidenţa daunelor pricinuite de război, în Moldova au fost distruse bunuri materiale în valoare de 13 387 208 mii
ruble. După aceste distrugeri şi pustiiri, Moldova a fost dată pe mîna diviziei 25 NKVD pentru răfuiala şi instalarea aici a puterii sovietice prin teroare şi violenţă. Au urmat numeroase executări, întemniţări, deportări în GULAG-urile din Siberia, omorîrea în masă a populaţiei prin înfometare etc. Acesta este chipul hodos al “eliberatorului” sovietic. Confirmare serveşte şi comportamentul actual de ocupanţi al veneticilor,Voronin, Klimenko, Mişin,Tcaciuc, Smirnov etc.
Astfel, 23.08.1939, 28.06.1940, 23 şi 24 .08.1944 sunt zile negre şi funebre pentru România şi pentru provinciile ei Basarabia, Nordul Bucivinei şi Ţinutul Herţa, o mare tragedie a Poporului Român.
Actualmente clasa politică de la Chişinău şi renegaţii noştri naţionali, sfidînd adevărul istiric despre România şi despre Români, continuă politica stalinist-comunistă din sec. XX, apreciind barbarismul ocupanţilor ruso-ucraineni ca acte de “eliberare” a Basarabiei române de sub “ocupaţia română” ( sic!). Efectul acestor mascarade imperiale nu poate fi altul decît încrîncenarea autohtonilor împotriva ocupanîilor şi cotropitorilor, care se pretind “eliberatori” şi stăpîni ai acestor străvechi provincii româneşti. Această întoarcere pe dos a adevărului despre Români şi despre Romînia se poate solda cu consecinţe grave în acest colţ de ŢARĂ ROMÎNEASCĂ.
În temeiul celor expuse, în baza dreptului româilor basarabeni şi nordbucovineni la autodeterminare, a Hotărîrii Sfatului Ţării de la Chişinău din 23 martie 1918 şi a Declaraţiei Congresului General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918 despre unirea pe veci a Basarabiei şi a Bucovinei cu Patria-mamă România; conform Hotărîrii Congresului de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920 despre aprobarea acestei Uniri a românilor de către Comunitatea Internaţională; condamnării de către această Comunitate a Pactului Molotov-Ribbentrop, inclusiv de către Rusia şi Germania (autoare ale acestui pact odios), de către România şi Repoblica Moldova, Asociaţia Cetăţenesacă Pentru Lichidarea Consecinţelor Pactului “Molotov-Ribbentropo” şi participanţii la mitingul cu genericul “Pactul Molotov-Ribbentrop (23.08.1939) – huliganism politico-militar sovieto-german împotriva României şi răpirea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa” :

Consideră 23.08.!939, 28.06.1940, 23 şi 24.08.1944 zile de mare Tragedie Naţională a României şi a străvechilor ei provincii Basarabia, Nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, cauzată de recucerirea, reocuparea şi reînrobirea lor de către hoardele Rusiei comuniste în cîrdăşie cu Ucraina naţionalistă.
Condamnă guvernarea comunistă a R.Moldova şi slugoii ei locali pentru glorificarea cotropitorilor şi ocupanţilor ruso-ucraineni ai Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ai Ţinutului Herţa; pentru edificarea monumentelor şi memorialelor fastuoase şi costisitoare (pe banii poporului împilat, sărăcit şi înfometat) în cinstea hoardelor sîngeroase staliniste.
Consideră, că fiecare popor este în drept să aibă şi să-şi onoreze Eroii, chiar dacă aceasta nu convine inamicilor săi, că Mareşalul Antonescu merită din plin acest onor, că locul lui este alături de domnitorii noştri Martiri ai Neamului Decebal, Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu etc. şi solicită Preşedinţilor, Parlamentelor şi Guvernelor României şi R.Moldova reabilitarea şi eternizarea Memoriei Lui prin denumiri de străzi, unităţi militare, instituţii de învăţămînt militar, ridicări de monumente în oraşele şi satele României şi R.Moldova.
Solicită Patriarhiei Române şi Mitropoliei Basarabiei ca în aceste zile de Doliu Naţional să se facă parastase în toate bisericile Ţării şi ale provinciilor ei înstrăinate întru pomenirea Eroilor Patriei, căzuţi în luptele pentru eliberarea de sub ocupaţia Rusiei comuniste.
Cer Rusiei şi Germaniei (autoare a Pactului Molotov-Ribbentrop) şi Comunităţii Internaţionale, inclusiv României şi R.Moldova, care au condamnat acest act odios, să denunţe această nelegiuire şi să restabilească unitatea teritorială şi naţională a României în hotarele ei fireşti de pînă la 1940.
Consideră că statalitatea R.Moldova corespunde doar intereselor clasei politice, cotropitorilor, ocupnţilor, colonozatorilor şi renegaţilor naţionali şi este în detrimentul populaţiei majoritare autohtone şi a maselor largi truditoare de alte etnii, împilate, sărăcite şi înfometate.
Cer respectarea drepturilor românilor basarabeni şi bucovineni la autodeterminare naţională, realizat de ei pe cale democratică în baza Hotărîrii Sfatului Ţării din 27.03.1918 şi Congresului General al Bucovinei din 28 noiembrie a aceluiaşi an şi prin războiul cu Rusia comunistă din anii 1941-1944 pentru eliberarea naţională şi integritatea teritorială a României.
Cer Preşedinţilor, Parlamentelor şi Guvernelor României şi R.Moldova începerea neîntîrziată a negocierilor pentru reîntregirea naţională şi teritorială a României prin reunirea celor două state româneşti (România şi R.Moldova) similar celor două Germanii şi Vietnamuri şi asigurarea pe această cale a intrării R.Moldova în Uniunea Europeanâ.
Solicită implicarea Marilor Puteri garante ale Marii Uniri a României din a. 1918 (Anglia, Franţa, SUA,Italia şi Japonia), a Gonsiliului Europei şi NATO în rezolvarea acestei nprobleme vitale pentru români , dar şi pentru Europa..
Condamnă clasa politicâ de toate culorile de la Chişinău pentru servilismul nesăbuit faţă de cel mai mare duşman al R.Moldova şi al României, care în ultimele 3 secole a săvîrşit numeroase invazii sîngeroase şi pustiitoare asupra Principatelor Române şi a României; pentru dezmembrarea teritoriilor acestora şi anexarea lor la diferite regiuni ale Ucrainei; pentru crearea în mod hoţesc la Moscova a RSSM – actuala R.Moldova făra participarea populaţiei autohtone şi contrar voinţei acesteea; pentru federalizarea R.Moldova şi crearea pe teritoriul ei a inclavelor ruseşti antinaţionale Transnistria şi Găgăuzia; pentru şantajarea ei permanentă politică, economică şi militară şi pentru impunerea acestui duşman înrăit al romînilor drept aliat strategic al R.Moldova,
Detestă tentativa guvernării comuniste, dar şi a celei preconizate liberal-democrate de la Chişinău care, sub pretextul integrării RM în UE, de fapt, se pune la cale înveşnicirea şi în Europa a consecinţelor odiosului Pact Molotov-Ribbentrop şi legalizarea existenţei pe acest continent a celui de-al doilea stat românesc – crimă camuflată împotriva României ţi a Poporului Român.
Federaţia Rusă şi Germania (autoare şi promotoare a Pactului Molotov-Ribbentrop, condamnat de ele, dar şi de Comunitatea Internaţională) au datoria morală şi istorică faţă de România de a se reabilita în faţa Poporului Român şi de a comtribui eficient la lichidarea consecinţelor acestui pact mîriav.. În acest temei Asociaţia Antipact Molotov-Ribbentrop, participanâii la miting cer Preşedinţilor, Parlamentelor şi Guvernelor României şi R.Noldova să abordeze şi să pună în mod serios în faţa Comunităţii Internaţionale problema restabilirii unittăţii teritoriale a Romîniei în hotarele ei fireşti de pînă la 1940, determinate de Congresul de Pace de la Paris din 28.10.1920.
Soluţionarea democratică şi durabilă a problemei create de Pactul Molotov-Ribbentrop este reunirea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţa cu Patria-mamă România, restabilirea frontierei istorice pe Nistru (graniţă fortificată de natură dintre România şi Ucraina) prin schimb de teritorii şi de populaţie dintre aceste ţări.
Atîta timp cît nu se va face dreptate României şi românilor basarabeni şi bucovineni, pacea în această zonă a Europei este o iluzie. Confirmare a acestui adevăr axiomatic servesc evenimentele de la chişinău din 5- 7 iulie 2009.

Prezentul document se remite pentru informare şi luare de atitudine organelor abilitate interne şi internaţionale.

În numele participanţilor la miting semnează:
Iacob GOLOVCĂ Constantin JARDAN, inginer,
Preşedintele ACLCPMR, Preşedintele aripei tinere a ACLCPMR
Profesor Universitar,
Doctor în istorie.

Imagini video de la eveniment: Curaj.TV