E un blestem ca oarecare. Şi se transmite din generaţie în generaţie. Sunt blesteme mai grave, cel al handicapului intelectual, al rămînerii în urma carului civilizaţiei. Despre el va fi vorba şi profetul chelbos este un exemplu, de rînd cu altele, la fel de celebre pe plaiul cu boi de la noi…
Este vorba de pretinşi savanţi, cu tentă de înţelepţi sau doar filosofi, care nu s-au dumerit în ce eră trăiesc. Îmi revine sarcina de onoare să-i aduc la realitate.
Also, dlor chelboşi, pletoşi, etc, trăim în era numită New Age. Eră profeţită apropo şi de Eminescu — Marele nostru Spirit. Cînd a început, care e paradigma Lumii Noi — este imposibil de a reda pe scurt, nu voi încerca, deci.
Doar un singur moment. Sloganul Erei şi al mişcării respective este:
DE LA EXISTENŢĂ LA DEVENIRE.
Este şi titlul opului de referinţă a unuia dintre liderii mişcării Ilia Prigojin / anii 70, sec 20/. La o adică şi Heraclit cunoştea devenirea, dar şi taoiştii; însă în New Age ideile de bază sunt reformulate în limbajul zilei, corespunzător nivelului de civilizaţie actual.
La existenţialism este ancorat şi M. Cimpoi/ nu ştiu cît de adînc/, care citează pe Heidegger, trecîndul pe Eminescu prin filiera existenţialismului. Este o greşeală în fond şi e regretabil că nu se acceptă viziunea modernă, care este mai aproape de Eminescu, dat fiind interesul său pentru toate curentele spirituale. Mai fiind, în plus, şi un profet al Erei Noi!
Am găsit petrificare expresie eminesciană/ în existenţialism şi la I. Hadîrcă, nu voi cita însă, nu se merită.
În concluzie.
Ideologii noştri au un handicap de circa 40 de ani. Dacă mai adăugăm la asta faptul că ei sunt preapravoslavnici / mai mult formal/, ne întrebăm: pot ei fi de real folos generaţiilor actuale?
Sigur, că nu!
Pe de altă parte eu , chinez fiind, pe nume iu tsu sunt devenirist din naştere. Mi-am expus crezul şi în versuri /variantă/:
A fi înseamnă-a fi în deveniire
Mereu acelaşi şi mereu un altul
Vecin cu hăul ăi înaltul
Mereu în naştere şi în murire

A fi înseamnă-a fi în devenire!
Iurie Ţurcanu

Pis. Sunt filogerman, nu anglofil, fiindcă fonetica germană îmi e mai plăcută, dar şi fiindcă verbul werden /a deveni/ este în l. Germană verb auxiliar de rînd cu a avea /haben/ şi a fi /sein/. Este un argument în plus la teza că germana va fi şi în continuare, mai ales în Era Nouă, limba filosofiei. Iar engleza, cu tot avîntul,expansia,va rămîne limba tîrgoveţilor/ nu e cel mai reuşit termen/. Încă o vorbă a lui iu tsu la temă: Azi toţi proştii vorbesc engleza, dar germana — doar unii. Umorul pe cont propriu este şi el un semn al erei noi.
piis. E locul să dau interpretarea lui iu tsu a vestitului dicton «Nu poţi întra de două ori în acelaşi rîu», în limba boilor: «În fiecare zi te pomeneşti la poartă nouă».
Piiis. Şi o altă translaţie în acelaşi limbaj a unui alt dicton, care reflectă interesul pentru filosofie pe plaiul boilor:
Prima – mîncare
Secundo -… defecare;
La naiba filosofare!
Că la cap /chel/ doare.
Piiiis. Închei cu o liguriţă de miere pentru chelboşi.
De la Aristotel ci-t-i-i-re: Doar famenii şi femeile au păr viguros.
/famen-castrat/ . Se vede că mare areştant o fi fost stagiritul. Şi clelbos – la sigur ca…toţi chelboşii.